A fost odată

0
180
Foto: Sorin Onișor

Versuri: Nicanor Casandruc

Trecută vreme și ani mulți,
Copilăria mea, desculț,
Prin tufe, suliți de arici,
Și-nțepături reci, de urzici.

Nu mi-ar părea rău de nimic,
Dacă-aș mai fi copil, un pic.
Să văd pe mama la fereastră,
Colo, la casa părintească.

Și tata să mă ia de mână,
Să scoatem apă din fântână,
Și să mă poarte după cap,
Să luăm cireșe din copac.

Unde te-ai dus copilărie?
La sărbători cu bucurie,
Bunica, cu povestea-n șoaptă,
Și cu miros de pâine coaptă?

Te-ai dus departe de la noi,
Nu vrei, nicicum, să vii-napoi,
Nu știu, de ce te-ai supărat?
Sau oare ce s-a întâmplat?

Treci repede, nu știi de glumă,
Și nici nu te mai uiți în urmă,
Ți-aș da din viață-un an, sau doi,
Să fiu copil făr’ de nevoi.

Dar nu-i nimica de făcut:
Ce a trecut, e bun trecut!
Așa-i de când e omenirea,
Rămânem doar, cu amintirea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici