A rămas o prispă ce nu-i vinovată

0
82
Foto: Gădălean Daniel

A rămas o prispă ce nu-i vinovată
Vremuri ce-au apus, nu-s ca altădată!
La ferestre trase și obloane puse…
Lacăte-ncuiate și amintiri distruse.

După ziduri reci, zac fotografii…
Rămase în ramă, ce nu au priviri.
Doar privirea mamei ce-a plecat de mult,
Ne mai amintește de-un ultim minut!

A rămas un gând și este stingher…
Când ne amintim, ne uitam spre Cer.
Cerem îndurare la Măicuța noastră,
Ca sa ne adune iar, pe toți acasă!

Să ne dea povețe, să ne mai mângâie
Că și viața noastră nimeni nu o știe…
Pentru ce-a făcut… Atât cât trăiesc,
Mă înclin cu drag… și ÎI MULȚUMESC!

Versuri: Angelica Grosu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici