Ah, Doamne, dorul, dorul, se stinge-ncet, acasă…

0
120
Foto: Eduard Gutescu

V-aţi dus demult prin lume
Copii frumoşi, cuminţi,
Luând cu voi tristeţea
Şi dorul de părinţi.

Şi visul spre o lume
Mai blândă, mai frumoasă…
Vă întrebaţi întruna:
– Ce o mai fi pe-acasă?

Ce face oare mama?
Dar tata ce mai face?
Cum o mai fi prin ţară?
E linişte, e pace?

Acasă… ce frumos,
Ce minunat cuvânt.
Acasă-i un meleag,
Acasă-i un Pământ,

Cu rod de miere dulce,
Cu iz de primăvară.
E tot ce aţi zărit
Cândva întâia oară.

Acum, prea poate viaţa-i
Mai lină, mai cuminte,
Dar vatra mamei, caldă,
Mereu o ţineţi minte.

Căci nicăieri pe glob
Nu-i zarea mai albastră
Şi nici o alta glie
Nu este mai a voastră.

De-ar fi să ardă ţara
Voi toţi veţi fi soldaţi…
La bine şi la rău
Alăturea de fraţi.

Şi iar pe drum, pe drum…
Lăsând un cer senin,
O primăvară caldă
Cu păsări care vin…

Ah, Doamne, dorul, dorul
Ce mult vă mai apasă.
Orfană, rădăcina,
Se stinge-ncet… acasă…

Versuri: Emilia Plugaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici