Autor: Văduva Andreea
Lângă gardul vechi din lemn,
Tanti Leana, zi de zi,
Stă și așteaptă un semn,
De la scumpii săi copii…
-Dragă domnule postaș,
Să îmi fie cu iertare,
Că iarăși vă deranjez…
Am primit cumva scrisoare?
V-am văzut trecând și ieri,
Prin fața portiței mele,
Dar nu mi-ați lăsat nimic,
Iară dorurile grele,
Atârnă greoi de piept,
Mai ceva ca bolovanii,
Sunt singură, bătrână,
Și mi se adună anii,
Pruncii-mi sunt departe,
O mândră și-un fecior,
Parcă dorm pe cuie,
Și plâng de grija lor…
-Sărut-mâinile, mamaie,
Mi-e milă să ți-o zic,
Dar nici astăzi nu am,
Pentru matale, plic.
Două-trei facturi,
Bani de dat la stat,
În rest… n-am nicio veste,
De la fată, sau băiat.
-Îți mulțumesc mult, băiete,
Du-te și vezi-ți de drum…
Am să te aștept și mâine,
Poate azi copiii-mi pun,
O scrisoare, numai una,
O scrisoare… cât de mică,
Să știu de ei că-s sănătoși,
Să știe că-s bătrânică…
Lângă gardul vechi din lemn,
Tanti Leana, zi de zi,
Stă și așteaptă un semn,
De la scumpii săi copii…
