Amintiri din copilarie

1
282
Foto: Sorin Onisor

Versuri: Nicanor Casandruc

O zi cu fulgi și cer închis,
Frumos, de nedescris,
Pădurea doarme, nemișcată,
Cu alb înzorzonată.

Copii țipând la derdeluș,
Zboară pe lunecuș,
Priveam la bucuria lor:
Și mie-mi este dor!

De vremea când eram ca ei
Acasă, la ai mei.
Dar anii au trecut în zbor,
Mă uit în urma lor.

Îmi amintesc cu mare drag,
Cum ne striga din prag,
Bunica, deseori și mama:
-Copii, să luați seama!

Dacă vi-i frig, veniți-napoi!
Să nu merg după voi!
Dar noi din deal nu mai plecam,
Până nu înghețam.

Și când veneam sloi la picioare,
Uzi toți și rupți de foame,
Ne dojeneau cu câte-o vorbă,
Dar noi, țuști, după sobă.

Pe horn, acolo ne hrăneau,
Cu greu ne săturau.
Beam toți, pe rând, din oală lapte,
Și cu turtițe coapte…

Apoi un somn greu ne prindea
Când lampa o stingea,
Și noaptea toată, neîntorși,
Visam doar Feți Frumoși.

Aceste amintiri, pe rând,
Îmi vin mereu în gând,
Și nicicând nu le voi uita,
În toată viața mea!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook

1 COMENTARIU

  1. Daca v-ati regasit in versurile lui Nicanor Casandruc, va rugam sa ne impartasiti si noua cea mai frumoasa amintire pe care ati trait-o la sanius, acasa la bunici.