Așa e roata vieții

0
186
Foto: Vlad Dumitrescu

Versuri: Emilia Amariei

Dacă te doare trupul cel ostenit de vreme,
Prin carnea ta trec săbii cu vârful otrăvit,
Te trag în jos genunchii, iar sufletul îți geme
Și nu-ți aduci aminte cum ai îmbătrânit,

Cum te-au lăsat deodată puterile și glasul,
Nici nu mai vezi cu ochii de vultur până-n zări,
Mai lung îți pare drumul, dar mai plăcut popasul,
Și-ți tremură piciorul gândind la depărtări,

Nu vine bucuria, s-a așternut o jale,
E gol în tine totul ca un imens pustiu,
S-a-ncovoiat spinarea călătorind pe cale
Și părul de la tâmple e tot mai argintiu,

Ești încurcat la vorbă, copiii râd de tine,
Nici nu mai știi de-i bine să taci sau să vorbești,
Stai într-un colț, pe gânduri, să nu-i faci de rușine,
Ți-e mintea rătăcită și tot mereu greșești,

E trist că despre toate îi tot întrebi pe unii,
N-ai niciun spor la treburi și uiți unde-ai pornit;
Așa e roata vieții precum spuneau străbunii:
O tot învârte timpul cu vălul lui cernit…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici