Așteptând

0
62
Fotograf: Andrei Bucisan

Autor: Oana Adriana Alexandrescu

Te văd și acum… de parc’-a fost ieri
Cum dorul te ardea, te făcea ca să speri
Că pragu-ți va trece… cu nepoții de gât
Copii tăi, buno… dar trăiai așteptând!…
*
Ai pus la păstrare pentru ei nuci și mere…
Să le dai de cum vin… dar suspini în tăcere
Căci poarta rămâne și astăzi închisă!
Nepoții n-aleargă… s-o uite deschisă…

Și poștașul probabil că este plecat…
De mai bine de-o lună… pe la tine n-a dat!
Te gândești și te-ntrebi… de copii ți-s bine
Și te rogi Domnului să-i aducă la tine!

Și-n mâna batista o ghemui ușor,
Te ard amintirile și te mistui de dor!
La orice mișcare… tresari îngânând:
„Veniți dragii mei… mai curând, mai curând!”…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici