O sărbatoare ce s-a dus
Numai trei zile a fost Paște,
Stă tristă și cu ochii-n sus
Se roaga încet și recunoaște
E gândul ei ce -a stat ascuns
Și ruga ei fără cuvinte
Un labirint de nepătruns
În amintirile din minte
Stă în căsuța văruită
Șterge pridvorul ei de lemn
Ea, o măicuța îmbătrânită
Ce de la noi așteaptă semn
Ca și-alte dăți noi am ales
Timp pentru noi, nu pentru acasă
O scuză cu subânțeles
Să creadă mama că ne pasă
Și timpu- toarce fără spor
Dar fusu-i plin de așa tristețe
Suspină mama și-un fior
O trece acum la bătrânețe
Seara încetișor se lasă
Vecinii nu mai stau pe afară
Oftând ușor, ea intră-n casă
E cald ca-n serile de vară
Un zgomot liniștea o strică
Tresare și la geam privește
E numai vântul, se ridică
Și–n somnul ei încremenește
E masa plină cu de toate
Rămasă așa din zi de Paște
Îi pleacă gândul la nepoate
Cât sunt de mari ? Le-o mai cunoaște ?
Versuri: Maria Oprea (Maminineta)
Foto: Vlad Dumitrescu
