Ați plecat părinţii mei, mai veniți acas’ vreodată ?

0
189
Foto: Alexandru Uiuiu

Ați plecat părinţii mei
Mai veniți acas’ vreodată ?
Cum e-acolo între zei
A fost poarta descuiată ?

M-ați facut un domn bogat
Şi ați strâns, să am de toate,
Dar din lume ați plecat
Sunt orfan de bunătate.

Ce să fac cu-averi şi bani?
Nu vă pot întoarce niciodată,
Să vă regăsesc ca-n primii ani
Şi să fim din nou acasă.

Că în vremea când eram copii
Şi-mi era străina supărarea,
Nu-mi dădeați prea multe jucării,
Şi nici nu ştiam ce-nseamnă marea.

Dar aveam traiul mai bun
Apărea şi curcubeul după ploaie,
Şi în ziua sfântă de Crăciun
Mă-mbrăcați cu primenite straie.

Şi-mi mai amintesc încă ceva
Gustul nedorit al sărăciei,
Însă Domnul ne veghea
Să nu dobândim gustul trufiei.

Încă vreau să ne rugăm
Printre lacrimi cum se şi cuvine,
Şi lui Dumnezeu să îi jurăm
Iar el, să ne spună ce-i mai bine.

Şi să-i mulțumim înlăcimați
Că n-avem nevoie de nimica,
Şi să mulțumim celor plecați
Că n-au ştiut niciodată ce e frica.

Aş da anii vieții înapoi
Să vă văd în pragul casei noastre,
Închinându-vă la Domnul pentru noi
Să nu mai avem parte de dezastre.

Este oare zid mai minunat
Decât ruga voastră prea smerită,
Că ați dus o viață fără de păcat –
Iar răsplata voastră fi-va înzecită.

Voi v-ați dus în lumea celor drepţi
Şi-ați lăsat acasă multe daruri,
Ştiu şi-acum cum e să astepți
Parintele drag tot privind pe geamuri.

Sfinții mei, scumpi neprihăniţi
Dati-mi azi putere…
Spune-ți când o să veniți
Ca să ascultăm slujba de-nviere…

Versuri: Dorin Dumitriu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici