Azi vin aici… să mai aduc o floare şi un regret, nechibzuinţei mele

0
392
Foto: Kalmar Zoltan

Am şi uitat, a curs atâta vreme,
Cum arăta pe chipul tău, blândeţea.
Prin amintiri, de-aş răscoli, m-aş teme,
Şi n-am să-mi iert dac-aş găsi tristeţea.

Ai luat cu tine, mamă, neuitarea,
Ca un înscris făcut sub legământ.
Ramâne tot, când ne-a venit plecarea,
Doar ea putea să-ncapă în mormânt.

Azi vin aici… să mai aduc o floare
Şi un regret, nechibzuinţei mele.
E prea târziu şi prea târziul doare…
Tu iartă-mă, de-acolo, dintre stele.

Doar bietul timp, durerea ne-o mai stinge,
Prin rătăciri de gânduri şi simţire,
Azi nu mai plâng… dar lacrima tot curge
Să pună peste flori o amintire.

Versuri: Marin Bunget

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici