Versuri: Casian Balabasciuc
Nu se făcuse ziuă încă
Dar ea îşi părăsi odaia
Pierzâdu-se în noapte-adâncă
În mână c-un bagaj mamaia,
O bătrânică anonimă,
Purtând pe cap două broboade,
Peste nădejdea ce-o animă
Să vândă-n târg vreo două roade.
Doi-trei ridichi şi o salată,
O legătură de verdeaţă,
Pentru vreo patru lei, să poată
Să-şi ia pastila pentru viaţă.
Îi este de folos câştigul,
Chiar de e mic, fără valoare,
Şi pentru el îndură frigul
Ce-i dă durerea din picioare.
La bătrâneţe locu-n lume
Mai strâmt îţi e, mai la o parte,
Pe seama ta cei răi fac glume
Cu tot dispreţul pentru moarte.
Dar nu le iei în seamă hazul
Sunt tineri, nu ştiu ce-i durerea,
Îţi ştergi doar pe furiş obrazul
De lacrimă şi-aştepţi tăcerea.
Bătrâna stă la colţ de stradă
În mână cu ce-avea să vândă,
Ca trecătorii să nu vadă
Că e sărmană şi flămândă.
Doi poliţişti la ea se-ndreaptă
Ca de acolo s-o ridice,
O ceartă aspru pentru faptă,
Că doară legea interzice.
E început de primăvară
Şi muguri mari arată teii
Ce tristă-i viaţa şi amară!
Sărbătorim ziua femeii…
