Bătrânii României

0
112
Fotograf: Gădălean Daniel

Versuri: Andreea Văduva

Zilnic, mirosind a moarte,
Mâini fragile, ochi ridați,
Lacrimi și singurătate,
De copii, nepoți uitați.

Ei ne sunt bătrânii țării,
Prin cătune, părăsiți…
Amar e gustul mâncării,
Pentru ei, orfani-părinți.

Nu au bani de farmacie,
Chiar dacă bolile-i ard,
Oful lor cine să-l știe?
Sprijiniți de vechiul gard,

Tot așteaptă, și așteaptă,
Plini de dor, o fiică, un fiu,
Iar privirile-și îndreaptă,
Spre ulița cu iz pustiu…

„Numai bătrân să nu fi!”,
Îi auzi, zicând în șoaptă,
„Veșnic chin pentru copii,
„Povară” din mamă, tată.”.

Tare greu le este traiul,
Se hrănesc o-dată-n zi,
Nu le lipsește… mălaiul,
„Mămăligă, terci, ce-o fi!”.

Vecinii-i bârfesc, haini,
Cică-o duc ca împărații…
„Toți plozii sunt la străini!”
Dar ei văd pâinea în rații…

Ei ne sunt bătrânii țării,
Prin sate, abandonați,
Victime-ale nepăsării,
De copii, nepoți uitați…

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook