Bătrânul

0
121
Mos Ion din Maramures
Fotograf: Sorin Onisor

Autor: Ștefania Vasile

Cu o haină ruptă toată,
Și o veche pălărie
La o casă dărâmată
Pe o uliță pustie

Un bătrân oftează tare
Lacrimi grele-i curg pe față,
E ceva ce rău îl doare…
Oare… blestemata viață?!

„Ce te doare taică, spune,
De stai trist și necăjit?”
„N-am avut zile prea bune
De când baba mi-a murit!

Mă lupt cu singurătatea
Da-o-ar Domnu’ pe pustie!
Iar acum, străinătatea
Mi-a dus fii-n pribegie.

E destul că le duc dorul,
Azi or fi cărunți și ei…
Nu au mai trecut pe-acasă
Oare am și nepoței?!

Nu mai am poftă de viață
Că sunt singur și bătrân,
Și nu am nici o povață
Sau o vorbă cui să spun!

Casa e dărăpănată
Se mai sprijină-n calcan
Vremuri grele i-au dat roată
Și au ros-o an de an!

Sănătatea-mi șubrezită
Bătrânețea mi-a grăbit
Abia mânc un pic de pită…
N-am putere… sunt slăbit…

Rog pe Domnul să mă pună
Lângă baba mea să zac
C-aici nu mai am ce face…
Numai silă… asta fac!”

Plângând strâng la piept bătrânul
Și-i sărut mâna ușor:
„Am venit din depărtare…
Eu sunt ăl mai mic fecior!

Vreau să vii acas’ la mine
Și povețe să îmi dai
Până când s-o-ndura Domnul
Să te pună-n colț de rai!”

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook