Buna mea, era de treabă

0
707
Foto: Ionel Onofras

Versuri: Angelica Grosu

Buna mea, era de treabă,
Mulți astăzi de ea mă-ntreabă!
Avea totdeauna șagă…
Și-mi era atât de dragă!

Torcea, toată ziulica…
Și cu ea… torcea pisica.
Apoi, depăna pe fus…
Firul vieții mult prea nins.

Mi-aducea mereu în poală,
Mere! Le luam la școală!
Zahăr cubic și iubire.
(O frumoasă amintire!)

Trecuse print-un razboi,
Avea mersul, mai greoi.
Se mai și înădușea…
Și adeseori, tușea.

Îsi păstrase frumusețea
Sufletului. (si tristețea)
Și acum mi-aduc aminte
Cum ne-aduna, să ne-alinte.

Dar, pe fiecare-n parte
Ne aștepta cu bucate.
Si erau, atât de bune…
Doamne, nici nu pot a spune!

Nicăieri pe-acest pământ
Astăzi, parcă nu mai sunt.
Din traiul ei, sărăcuț…
Ascundea câte-un bănuț,

Ne cumpăra bombonele,
Uneori, chiar acadele…
Câteodată… turte dulci.
(Dulciurile de atunci)

Bucuria… era mare,
Iar puținul… o splendoare!

Toate Bunele-s… la fel,
N-au prea mult în portofel!
Dar, au multă mulțumire…
Că fac totul, din iubire.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook