Bunica

0
Fotograf: Mihai Grigorescu

Autor: Ștefania Vasile

Răscolesc prin ceața vremii din trecut, cu-atâta dor,
Văd departe… hăt… departe, o bătrână c-un fuior.
Răsucea un fir din caer cu mâini aspre și uscate,
Învârtea ușor cu fusul, țintind cu ochii departe…

Gânduri multe-i cern prin minte, răsfirate printr-o sită
Coperind-ui cu tristețe fața-i mică îmbătrânită.
Ochii ei mărgele varsă, ce rostogolesc pe-obraz,
Barba-i tremură de anii ce-i apasă pe grumaz.

Cu ciumberul ce-i ascunde părul alb de-atâta greu,
Și cu capul într-o parte, cum îl ținea ea mereu,
Tresărea când din visare, se trezea cu firul rupt,
Îl dregea scuipând în dește, răsucind pe dedesupt.

Lângă ea un coș cu gheme, făcute de mâna ei,
Așteptau tăcute rândul să le facă ciorăpei.
Ea, pierdută în neștire printre gânduri și dureri
Se ducea cu mintea aiurea la trecute primăveri.

O privesc cu ochii minții și îi spun că-mi este dor
Să mai stau cu ea de vorbă la căsuța cu pridvor.
Ea-mi zâmbește și pe chipu-i răsări de-odat’ lumină
Și-apoi toarce… toarce viața-i din fuiorul alb de lână.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook