Bunica, când făcea plăcinte

Versuri: Nicanor Casandruc

Bunica, când făcea plăcinte,
Zâmbeau și sfinți-n ceruri, sus.
Acum, nu e ca înainte:
Acele vremuri au apus.

Și pătlăgica din grădină…
Avea un gust dumnezeiesc!
Dar borșul acru de găină?
Cât mi-ar lipsi, nu-l mai găsesc.

Tot ce mâncam era curat.
Îmi amintesc cu drag acum.
Și simplitatea de la sat,
Nu te-mpingea să pleci la drum.

Acolo unde te nășteai
Trăiai o viață ca un vis.
Nici gând de ducă nu aveai,
Era și iad și paradis.

Așa străbunii noștri-au fost…
Puțini mai suntem azi ca ei.
Să spun mai multe n-are rost:
Iar lăcrimează ochii mei.