Bunica mea, la poarta ta am plâns

0
1668
Fotograf: Ilya Pitalyov

Versuri: LiaB

Bunica mea, la poarta ta am plâns
Cu lacrimi dureroase și amare
Căci într-o clipă viața ți s-a stins
Fără să-ți dau sărut de împăcare

Bunico drumul spre portiță, nu e drum
E o batjocură nebună-n inimioară
N-am dovedit să-mi iau nici rămas bun
Să mă închin în fața ta, pân-la plecare

Bunica mea căsuța ta e groapă
Și n-ai să poți revine înapoi
Pe cât de tare n-aș deschide poarta
Nu te întorci, te-ai supărat pe noi

Bunică unde să mă duc acuma?
Pe care umăr scumpo, să mai plâng?
Cînd va veni în viața mea iar umbra
La cine-acum sa fug după alint

Bunica mea și ușa e deschisă
Cum o lăsai mai des ca să venim
Și ai plecat cu inimă distrusă
Că nu ne-ai mai văzut de-atîta timp

Bunica mea, adesea te visez
Când mi-e mai greu tot mă gândesc la tine
Și chipul tău adesea-l amintesc
În palidă privire, în ochi-ți numai bine

Bunică, scumpa mea comoară
Mămica mea, prieten devotat
Ce niciodată n-a făcut să doară
Cuvântul tău mereu m-a ajutat

Cât zile trec mai tare îți duc dorul
Încerc să cred că nu mai ești cu noi
O să-nfloreasca florile, ogorul
Și n-ai să le culegi petala lor

Imi amintesc și laptele de vacă
Pe care mi-l dădeai să prind puteri
Când boala nu voia să treacă
Atâția ani trecuți, dar parcă ieri…

Oh scumpa mea, și chinuită mamă
La tine la mormânt am să grăbesc
Toți m-au lăsat, și numai tu în taină
În vise lungi acum mă vizitezi

Ești sângele ce s-ampietrit ca piatra
Durerea nesfârșită sub salcim
Și lacrimile dure ce înneacă
Suflarea mea, când merg pe-acel drum

Pe acel drum ce duce în neștire
Când merg spre crucea de sub pomu-ntunecat
În sufletele noastre, veșnică trăire!
Dar Sus o inimă curată și-mpăcată!

Să te primească Bunul Dumnezeu
Ca Milostiv și iubitor de oameni
Eu am să stau aici la capul tău
Să-ți povestesc secretele și taine.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook