Bunica mea

Fotograf: Vlad Dumitrescu

Autor: Casian Balabasciuc

Bunica mea ştia să ţeasă
Şi cânepă topea la râu,
Făcea poclăzi din lâna toarsă,
Iţari, cămeşi, surtuc şi brâu.

Bunica mea ştia să coacă,
La râşniţă făcea mălai.
Şi desfăca porumb la clacă,
Să fie-n casă, pentru trai.

Bunica mea ştia să pună
La fum costiţă şi cârnaţi.
În pod, lângă slănina bună,
Pe grindă stăteau atârnaţi.

Ştia bunica să-mpletească,
Opinci din piele îşi făcea,
Ştia viţeii cum să-i crească
Şi-n curte păsări îşi ţinea.

Ştia bunica să descânte,
Ce ierburi bune pentru leac,
Aluatul cum să îl frământe
La cozonaci cu nuci sau mac.

Ştia lucrările-n grădină,
Sau când să semene-n ogor,
Ştia ce dă şi ce să ţină
Din rodul verii la obor.

Ce basme mai ştia să spună,
Ce doine, ce cântări ştia!
Câte în stele şi în lună
La gura sobei povestea!

Ştia bunica ce se spune
Cânt tinerii de la părinţi
Îşi luau la nuntă iertăciune
Din ochi scăpând lacrimi fierbinţi.

Din faţa domnilor bunica
Se da în lături cu sfială,
De parcă-i sta în cale frica.
Ea, o ţărancă, n-avea şcoală…

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook