Bunicul meu semet a dus, razboaiele, cu capul sus

0
104
Foto: Cu Iosif pe Coclauri

Versuri: Nicanor Casandruc

Bunicul meu semet a dus
Razboaiele, cu capul sus.
E-adevarat, nu-s vorbe goale:
Doua razboaie mondiale.

Era un om neinfricat,
Calit de viata, incercat,
Si ne-invata mereu pe noi
La greu sa nu dam inapoi.

Avea zicale-adevarate.
Le stiu si eu acum pe toate.
Si cand eram mai mititel,
Am invatat mult de la el.

Orice facea si ce spunea,
Il urmaream si imi placea.
In viata mult m-a ajutat,
Ce de la el am invatat.

Ma lua in brate,ma da huta,
Mergeam cu el si cu caruta.
Adesea ma urca pe manz,
Mancam gorgoase si la pranz,

Ciopleam cu el fluier de soc;
Si amandoi cantam cu foc.
Dormeam apoi in pod, pe fan,
Si ma simteam cu el stapan.

Dorintele mi le-implinea,
Tot ce voiam el imi dadea,
Daca ceream cirese-n noapte,
El nu spunea ca nu se poate.

Ori zmeura, sau fragi, sau mure,
Ca se ducea… pana-n padure.
Bunica se mai supara,
Dar pe-amandoi el ne-impaca.

De-aceea bunicutul meu,
E pentru mine ca un zeu.
La el intruna ma gandesc,
N-am incetat sa-l mai iubesc.

Si cred, ca de la Dumnezeu,
Ma vede si acum, mereu.
Tot timpu-l voi purta in gand,
Cat voi trai eu pe pamant!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici