Când am plecat din satul meu, măicuţa-mi sta la poartă

0
83
Foto: Vlad Dumitrescu - Versuri: Sandu Catinean

Când am plecat din satul meu
Măicuţa-mi sta la poartă
Iar perii-n curte fremătau
De mult prea trista-mi soartă

Năframa mamei – parcă-o văd
Îmi flutura a jale
Ah, mamă scumpă, cum ardeam
Prin gândurile tale…

Te-ai rezemat un pic, de gard
Şi-acum te văd, măicuţă
Iar eu plângând, te tot priveam…
Mă petreceai desculţă

Portiţa scârţâia – timid
De-acum, mi-o duce dorul
Iar mama, toată tremura
Că-i va pleca feciorul

„Ah, dragul mamei, tu te duci
Iar brazii tăi te-or plânge
Pe unde mergi, copilul meu
Noroc de te-ar ajunge”…

Îngenunchind, plângea încet
Şi se uita le Cer
Iar eu, cu ochii-nlăcrimaţi
Gândeam -„S-audă sper”

Se tot ruga, iar printre cruci
Parcă vroia să vină
Şi sfâşiată de dureri
De mână să mă ţină…

Priveam la mama, tot mai trist
Voiam să întârzii
Dar când destinul te-a chemat
Te-aşteaptă-această zi…

Mă-ndepărtam, încetişor
Cu ochii-ntorşi – spre brazi
Trăirile ce-aveam atunci
Nu le-am uitat nici azi

Cu geanta-n spate – tremurând
Mă-ndepărtam de sat
Dar niciodată de atunci
Atât n-am tremurat…

Prin veac, aceste amintiri
M-or bântui într-una
Dar dintre toate câte-au fost
Măicuţa mi-a fost una…

Versuri: Sandu Catinean

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici