Când mi-e dor de tine, mamă,
Ninge în livadă, merii…
Mă cuprinde-un fel de teamă
Și… te-aștept în pragul serii.
Dar tu nu mai ești măicuță…
Multe aș fi vrut sa-ți spun.
Casa ta de pe uliță,
Văruită nu-i nicicum !
Azi, copii sunt departe…
O lăcată e la poartă,
Nimeni nu mai e aproape,
Nici fântâna n-are apă.
Ne-așteptai în pragul serii
Să venim toți de la joacă,
Dar acuma sunt doar merii
Îmbrăcați în promoroacă…
Când mi-e dor de tine, mamă…
Dorurile mi le-ascund
Și mai iau din măr o poamă…
Mușc încet… și-ncep să plâng…
Versuri: Vasile Coman
