Când n-ai părinți și nu ai nici copii

0
250
Foto: Mihai Chiorean

Versuri: Dorina Omota

Ce dureroase-s șoaptele tăcerii
Când n-ai părinți si nu ai nici copii,
Și-ai vrea și tu Lumina Învierii
Dar știi că-n ușa ta se va topi.

Te duci cu gândul înspre alte timpuri
Și lacrimile curg ca un șuvoi
Dar ochii mamei duși prin anotimpuri
Nicicând n-au să mai vină înapoi.

Iar frații și surorile-s departe
Nici telefon să-ți dea ei nu mai vor.
Și au uitat se pare că faci parte
Din sângele și din trecutul lor.

Și trece iar o mare sărbătoare
Și-n inimă se mai înfinge-un spin,
Te uiți spre cer și sufletul îti moare
Sorbind cu sete-al dorului pelin.

Și orele se scurg prin calendare,
Și fiecare zi îți pare-un chin
Când te gândești cu neagră disperare
La anii bătrâneții care vin.

Apoi privești singurătatea rece
Și-ncet, încet te-nveți cu-al ei venin.
Când știi că numai ea te va petrece
Oriunde te-ar purta al tău destin.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook