Când n-o avea cine să-mi mai deschidă poarta, am să m-așez pe iarbă și-am să plâng

0
588
Foto: Iosif Ciunterei

Versuri: Dorin Dumitriu

Când n-o avea cine să-mi mai deschidă poarta,
Am să m-așez pe iarbă și-am să plâng,
Și cu privirea încetată căutându-mi tata
Voi sta la poarta-nchisa și-am să strig.

-Voi nu sunteți aici , dar am ajuns acasă,
De ce mi-ați încuiat portița cu zăvorul?
Cu cine astăzi voi mai sta la masă,
Cui dragi părinți să spun, vi s-a întors feciorul?

Cine mă va cuprinde-n brațele-i vânjoase
Și cine să îmi spună tandru că mă iartă,
Ce fac eu singur în zilele urâte și ploioase
Dacă-am rămas și fără mamă și fără tine tată?

Doamne cu toți vom fi-ntr-o zi orfani,
Și vom vărsa o lacrimă la poarta încuiată,
La ce ne-or trebui averi și munți de bani
Dacă rămânem fără mamă, fără tată?

Că vom lăsa celor ce le-am deschis noi poarta
Doar bunuri fără suflet care nu vorbesc,
Nici banii , nici averea lăsate de la tata
Nu vor putea să-mi spună vreodata… „TE IUBESC”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici