Când plânge-o mamă

0
186
Foto: Vlad Dumitrescu

Autor: Ștefania Vasile

Când plânge-o mamã se-ntristeazã Sfântul,
Şi Universu-ntreg plânge cu ea…
Cã lacrima de mamã-arde pãmântul
Cã-i izvorâtã din durere grea!

Când plânge-o mamã plânge de durere
Cã sufletul îi arde din ţâţâni…
Ea plânge cã nu are mângâiere
Tu te grãbeşte lacrima-i s-aduni!

Şi plânge mama când şi-aduce-aminte,
Cã pentru puiul ei de-atâtea ori
Îşi punea corpul tot mereu ‘nainte
Din spini fãcându-i drumul numai flori!

Ea plânge… cã de multe ori în noapte
Când puiul ei micuţ din somn plângea,
Îl alinta cu blândele ei şoapte,
Şi îl punea la piept de-l alãpta.

Şi plânge mama… pentru cã e Mamã…
Iar dac-aude puiul ei cum plânge
Chiar de pe patu-i moartea de o cheamã
Ea se ridicã şi la piept îl strânge.

Acum ea-şi strigã-n lacrimi neputinţa
C-al ei copil strãin îi e de mult…
Şi plânge-ncet în suflet cu dorinţa
Cã el va fi din nou cum l-a crescut!

O mamã plânge doar atunci când n-are
Ceea ce ea la rându-i dãruia
Iubire şi respect şi alinare…
Gândeşte-te la ea… şi n-o lãsa!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook