Când se cumpără respectul de părinte

0
56
Fotograf: Kurt Hielscher

Autor: Ștefania Vasile

Un val de amintiri îmi dă târcoale
De când aveam eu ani mai tinerei…
Când ziua nu era nicicând prea mare
Sã-mi îngrijesc copii mititei.

Nu-mi ajungea din zori și până-n seară
Să termin toată treaba de făcut
Din noapte mai furam câteva ore
Și lungeam ziua pân’ la răsărit!

Intrat în valul cu-amintiri plăcute
Mã văd cu toți copii-n jurul meu
Cum alergau și se jucau prin curte
Și îi strângeam cu drag la pieptul meu.

Dar dintr-o dată văd realitatea…
În suflet mă sfâșie un mare dor
Că nu-mi mai este tânără etatea…
Copii au crescut la rândul lor!

I-am ajutat… cum am știut mai bine
Și zilele și viața le-aș fi dat…
Acum cât pot să am grijă de mine
Doar pentru interes m-au căutat.

Nu le-am cerut un pol să-mi dea vreodată
Și nici n-aș îndrăzni să vreau mai mult…
Dar… nu mi-a fost o vorbă adresată
De nu le-am dat atunci când mi-au cerut…

Ei nu-nțeleg c-atâta mi-e puterea
Și când nu am…chiar nu pot să-i ajut!
Iar eu nu înțeleg…și nu pot crede
Respectul ca sã coste atât de mult!

Mă reîntorc în valul de-amintiri
Că în realitate-i mult mai greu…
Acum cât încă pot… copii-mi vând Respectul
Ce-oi face-atunci la bătrânețe eu?!?

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook