Cand spun acasa, simt cum un fior ma spinteca din cap pana-n picioare

0
138
Foto: Sorin Onisor

Cand spun acasa, simt cum un fior
Ma spinteca din cap pana-n picioare
Si-mi vine-n minte apa de izvor
Si painea din cuptor… si casa care,

Mi-a fost bun adapost copilariei
Si m-a crescut, far’-a avea, chiar toate,
Si mana grijulie a maicutei
Ce ma-nvelea, in fiecare noapte.

Cand spun acasa, lacrimile curg
Si-mi amintesc ce bun era putinul
Ce il primeam si-n zori si in amurg
Si-mi ajungea… acum, mi-e gol preaplinul.

Cand spun acasa, simt un nod si-nghit
Si-mi amintesc bancuta de la poarta
Unde vecini veneau la povestit,
Necazuri, bucurii, povesti de soarta.

Cand spun acasa mi se face dor
Chiar si de colbul drumului de tara
Ce il lasau carute-n urma lor…
Si iarasi amintiri, incep sa doara.

Cand spun acasa, vad un colt de rai
Prieten vechi si bun cu vesnicia,
Spun datina, spun ie si spun nai,
Spun Dumnezeu si neam, spun Romania!

Versuri: Licuța Pântia
Foto: Sorin Onisor

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici