Când vă ajunge depărtarea, veniți copii, veniți acasă

0
93
Foto: Bogdan Stanga

Versuri: Elena Căruntu

Când vă ajunge depărtarea și v-o strivi-al vieții jug,
Veniți copii, veniți acasă și-om îngropa-o pe sub plug
Că mi-au rămas vreo trei fărâme, din zilele de-altădată,
Și veți găsi porțile rupte și ușa casei încuiată.

Pe cărăruia spre fântână, vor crește munți de bălării,
Iar din pereți, va sări zgura, că nimeni nu-i a-i vărui
Când pe străini vi-i faceți frați și mame altele vă sunt,
Degeaba vă aștept copii, și eu străină-s pe pământ.

Au tot venit de sărbători vecini, prietenii și rude,
Numai la mine-i o tăcere, că nici un sunet nu se-aude
Și-am ținut post îngenuncheată și m-am rugat neîntrerupt,
Din sufletul pustiu și singur, fâșii de lacrime s-au rupt.

Lângă fereastră-s așezate, atâtea gânduri, cu duiumul
Am măsurat cu inima și pietrele ce are drumul,
Veniți copii, veniți măcar acum în prag de sărbătoare
Să fie-n casa părintească surâs și gălăgie mare.

Nu țineți seama de ce spun așa se-ntâmplă de-o vreme,
Sunt singură copiii mei și mama voastră se mai teme
Că nu pot aștepta de-ajuns și plec și nu vă am aproape,
Să fiți mereu în sănătate, c-aici le știți sunt gânduri toate!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici