Când va ninge cerul peste tine… alb, voi veni acasă satul meu cel drag

0
59
Foto: Stefan Bela

Când va ninge cerul peste tine… alb,
Voi veni acasă satul meu cel drag
Tu, să-mi lași cărare printre creste dalbe
Și la geam așează… aprinse candelabre.

Singură-i căsuța și-i neîncălzită,
Nu mai amiroase a măr copt, pe plită
Și nu e cărare până la fântână,
Poarta-i zăvorâtă, tristețea-i stăpână.

Arde numai, singur, tatăl meu de dor
Nu mai poate merge până la izvor…
Nu aduce apă, nu mai taie lemne,
Focul lui din vatră-i tot mai stins de-o vreme!

Îmi tot amintește de un drum departe,
Mama îl așteaptă și-i vorbește-n noapte…
-Iarna trece tată, primăvara vine,
Cine pleacă-n ceruri …napoi nu mai vine!

Când va ninge dorul peste tine alb,
Voi veni acasă… satul meu cel drag!
Și de cresc troiene lasă-mi potecuța
Poate… se întoarce acasă și măicuța.

Versuri: Mariana Adascalitei

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici