Casa-n care am crescut

0
191
Fotograf: Mihai Grigorescu

Autor: Nicanor Casandruc

Acolo-n satul mic de lângă Prut,
E casa dragă-n care m-am născut.
Pereți de lut, cu două camere și-o tindă
Și-o bucățică mică de grădină.

Aicea semănam cu mama flori,
Cu tata iarna-n nea făceam cărări,
În stânga casei aveam și o fântână,
Cu apă rece, limpede și bună.

Sunt amintiri ce nu le uiți vreodată,
Oriunde-n lume ești purtat de soartă.
Imaginea cu casa părintească,
Din inimă nu se va șterge niciodată.

Aici ne-au mângâiat părinții,
Am cunoscut icoanele cu sfinții,
Și tot aici noi ne-am rugat la Dumnezeu
Să ne ferească de necaz și rău!

În casa asta am făcut eu primul pas,
Parcă aud și-acum al mamei glas.
Aici am râs, am plâns și m-am jucat,
Niciun crâmpei din ce a fost nu am uitat!

De-aceea casa-n care ai crescut e sfântă,
Și nimeni niciodată nu o uită.
E datoria tuturor de-a recunoaște,
Că-i leagănul copilăriei noastre!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook