A înflorit iar liliacul Măicuță la mormântul tău, Şi ce pustiu ți-e azi cerdacul, În care ne-așteptai mereu. Au înflorit mamă salcâmii, Dar ce folos că tu nu-i vezi, Te-ai dus ușor pe ușa vremii, Lăsând în noi numai zăpezi. Au înflorit și trandafirii, E primăvară maica mea, În adieri plutesc zefirii Dar inima mea-i tare grea. Au înflorit doruri în suflet, Şi să te văd ce mult...
Simți, tată, cât îmi e de dor să te primesc în casa mea, în care-ai lăsat dragostea? De ce te-ascunzi după un nor?! Tu ai fost stânca neclintită, eu, brad ce a crescut din ea, hrănindu-mă puterea ta, când cetina mi-era ciuntită. Mi-e dor de-un suflet de copil ce locuia-ntr-un trup vânjos, de zâmbetul tău luminos ce soarta-l înnora tiptil... Ai fremătat o viață-ntreagă, nutrind speranțe și IUBIRE, punând comori în amintire, cu mama,...
Plânge teiul bătrân, tată! Ramura se pleacă, Plângi și tu cu lacrimi multe innodate-n barbă! Plânge teiul cu flori dese, peste fruntea ta Frunza lui foșnind se-ntreabă ce te-o apăsa ? Nins-au peste tine anii și-au cernut dureri Ce voinic erai odată...parcă a fost ieri Și căsuța e bătrâna...o duci tare greu Acum esti bolnav si singur, doar cu Dumnezeu ! Ai crescut fecior ca...
“Bunica nu avea cultura, Nu studiase-asa, ca noi.. Se "cultivase"-'n batatura Si la prasit de papusoi. Nu, nu era analfabeta, Dar nici scolita nu era. Din Biblia ingalbenita De multe ori ea ne citea.. Mi-o amintesc in nopti de vara, Cum se ruga lui Dumnezeu Privind spre stele, in gradina, Si nestiind ca sunt si eu.. Ea nu luase masterate, Nici doctorate n-a luat, Insa credea cu fermitate In Cel ce lumea a...
Măicuța mea, sunt toți salcâmii-n floare Și-i plin drumeagul ce dădea-n văioagă, Of, dac-ai ști câte-amintiri mă leagă, Iar ochii-mi plâng și sufletul mă doare. Parfumul lor îmi răscolește-n gânduri Și mi le poartă-n voie prin eteruri, Te rog, dac-au ajuns la tine-n ceruri, Prin ele, să-mi trimiți nescrise rânduri. Să-mi spui ce faci și ce mai face tata, Și pe la voi, din iarnă, se renaște? Cum e...
Mă iartă, copile, că-ti sunt azi povară, Și ce-am fost cândva, nu pot sa mai fiu Mă iartă, că boala ce azi mă doboară Mă-ndeamnă, copile ,acestea să-ți scriu. Cu mâna aceasta ce gându-mi așterne, La piept te-am ținut și hrană ți-am dat, Cu mâna aceasta pătată de vreme Te-am strâns lângă mine și te-am legănat ! Ești domn prin străini,departe de mine, Mă iartă că astăzi cutez...
Câţi mai avem părinţi în viaţă, Chiar dacă sunt bolnavi, bătrâni, Să le fim sprijin şi speranţă, Copiii lor iubiţi şi buni. Câţi mai avem părinţi în viaţă, Să-i preţuim cum se cuvine, Le datorăm iubirea, cinstea, Grija de azi şi cea de mâine. Câţi mai avem părinţi în viaţă, Să-i facem bucuroşi să fie, Că au crescut copii miloşi, Ce ştiu ce-nseamnă omenie. Câţi mai avem părinţi...
Privesc la mama. E bătrână şi tânără nu sunt nici eu. Tot ce făcea uşor odată, acum îi pare atât de greu. Văd ochii dragi plini de iubire, privind la mine obosiţi. Simt paşii ei - odată sprinteni, Cum calcă greu şi osteniţi. Încerc ades să-i prind eu braţul şi-n mersul ei s-o sprijinesc, Căci ştiu: sosi-va ora-n care, pe drum neîntors o s-o-nsoţesc! Neputincioasă-ntreabă adesea despre nimic, despre ceva. Răspunde-i fără şovăire, Dă-i...
La casuta de lumina, Cu flori vesele-n ferestre, Sta bunica-n fata portii Ca o sfanta din poveste. Numara orele-n sir Si asteapta rabdatoare Ca-n satucul cel de vis Sa-mi petrec vacanta mare. Siropuri, dulceturi, gemuri, In dulapuri a pastrat Si in asternuturi fine Busuioc a strecurat. Bunico, fa o minune, Fa sa treaca timpu-n zbor! Ca-n casuta cea vrajita Sa ascult povesti mi-e dor. Versuri: Cristina Ungureanu
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci Te duci, copilărie, și nu te mai întorci Nu mai există basme, nici eu nu mai exist Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist S–au inventat claxoane, adio zurgălăi Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi Un prof ce ne-nvățase cum să...
error: Continutul este protejat !!!