Versuri: Beatrice Silvia Sorescu -Sarut mana, mama, sarut mana, tata, Dupa cum v-am scris, m-am intors la vatra. A fost greu, maicuta, singur prin straini, N-am uitat o clipa, ochii tai senini. Stiu c-ati suferit de atata timp, De-aia, v-am adus banii astia-n schimb. Sa ne facem casa si-un sopron de oi Si o sa fiti, tata, mandri amandoi. N-am avut puterea sa va scriu mai des, Sper, maicuta...
Versuri: Vsevold Grigore S-a deschis fereastra, ca o rana veche Mama ne asteapta, nopti intregi de veghe Sa venim acasa, si macar odata Sa mai stam la masa, asezati gramada Pe deasupra portii, infloresc salcamii Si in miezul noptii imi miroase-a paine Rumena si calda, mama noastra coace Din faina alba un hulub de pace Si ii zice du-te, prin straini departe De-mi pazeste puii, de razboi si moarte Sa...
Versuri: LiaB Bunica mea, la poarta ta am plâns Cu lacrimi dureroase și amare Căci într-o clipă viața ți s-a stins Fără să-ți dau sărut de împăcare Bunico drumul spre portiță, nu e drum E o batjocură nebună-n inimioară N-am dovedit să-mi iau nici rămas bun Să mă închin în fața ta, pân-la plecare Bunica mea căsuța ta e groapă Și n-ai să poți revine înapoi Pe cât de tare...
Versuri: Adrian Păunescu Aceşti bătrâni, aceşti copii Ar fi, dar parcă nu ar fi, Sunt unii nord şi alţii sud Şi lacrima nu şi-o aud. Ca-ntr-un complot diavolesc, Părinţii dintre ei lipsesc, Îşi zic bunici, îşi zic nepoţi, Străinătatea strigă-n toţi. Aceşti copii, aceşti bătrâni Sunt zilierii tristei pâini, Fiorul dintre ei s-a dus Şi rudele, cu ei nici nu-s. Nişte copii în ţarc vulgar, Nişte bătrâni în bestiar, Furtună i-a adus aici, Nu-şi sunt...
Versuri: Zâna Azamfiricăi Acasă înfloresc salcâmii Si poarta scârție-a pustiu În cuşca-n care lătrau câinii Doar vântul bate-n ceas târziu. Cărarea către poartă-aşteaptă Vreun pas s-o-nvie-n răsărit. Când luna din izvor se-adapă Văzduhul tace împietrit. N-am mai păşit demult prin curtea Ce mi-a păzit copilăria Si unde buna-mi înțeleaptă Mă învăța ce-i bucuria... Dar mi-am promis că-n vara asta Veni-voi să-mi salut ograda Să mai deschid din nou fereastra Si să mă ningă iar livada...
Stă mama întristată la fereastră și ochii săi rămân pierduți în zare, în barbă-noadă lacrimile-amare, cu gândul la înstrăinarea noastră. E zi de Paști, dar casa e pustie, iar ea, bătrână și de toți uitată, ne simte-n inimă ca altădată – în preajma ei izvor de apă vie. Trec nopțile și somnul nu-i mai vine, iar gândurile strâmbe o doboară, căci se înteabă, (oare-a câta oară?): cum de-am ajuns zălog...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!