Ai plecat Duminica, mamă, În sfânta zi de duminică-n zori, Eram cu tine acolo, la vamă Și-acolo mă trezesc deseori... Mi-am amintit de cuvintele tale Rostite în noaptea aceea sub stele Și Aerul mi se umple de jale: „Nicule, vai de mânuțele mele!” Te dureau pentru prima și ultima oară, Niciodată în viață n-ai spus că te dor, Îmi orbise sufletul ca o vioară Cu coardele rupte: „copilul meu, mor...” Ne-ndemânatic...
Trecut-au anii peste ei... Un pic de soare, multă luptă Şi griji... şi doruri... şi nevoi... şi trudă cât să n-o cuprindă... Ca pe-un răboj s-au scrijelit, acolo, sus, pe-a uşii grindă, Dar mai ales în ochii stinşi, în părul alb şi-n faţa suptă... Sunt plini de beteşuguri azi... şi-abia-şi duc traiul de-azi pe mâine. Pierdute-n negre depărtări li-s clipele de fericire. Din când în...
Icoana ta, bunicule, mă cheamă, Din sat de munte, cu păduri de brazi... Tu eşti acum o poză pusă-n ramă, Ce mi-a rămas, prin vreme, până azi... Dar asta-i aparenţă... Eşti cu mine, Aicea, în lăcaşul de sub stern... Indiferent de-mi este rău sau bine, Mă însoţeşti, bunicule, etern... M-ai învăţat tot ce-i mai sfânt sub ceruri Şi tot ce ştiu acum, m-ai învăţat... Tu m-ai călit să cred...
Am dat din suflet pentru fiecare, V-am ridicat deasupra vieţii mele Şi aş fi vrut ca nici o întristare Să nu v-aducă-n inimi lacrimi grele. Pentru a netezi a voastră cale De pavăză furtunilor am stat, N-am vrut să-mi ştiţi a sufletului jale Când uneori, de voi, v-am apărat. V-am fost alături când plângeam în mine Şi v-am zâmbit deşi mă scufundam, Am vrut atât: să ştiu că vă...
Tu ai trecut în grabă tată, uitând să-mi spui că vrei să pleci, te văd și azi ca altă dată. în fața casei mă aștepți. Doar m-ai crescut să fiu ca tine, un bărbat n-are a plânge, dar cum să fac să-ți fie bine, lacrimile unde-oi strânge? M-ai învățat ce-i pâinea sfântă, chiar bărbătește uneori și azi cocoșul nu mai cântă, mi-e dor de noi de-atâtea ori. Mai știi când ne...
Mi-e dor de casa veche, bătrânească Și de cireșul înflorit din curte Mi-e dor de-ai mei bunici albiți de ani Ce aveau timp ”necazul” să-mi asculte... Mi-e dor de anii fragezi ai prunciei Când alergam desculț peste câmpii Mi-e dor de Azorel...al meu ”prieten” Ce m-a iubit cât nimeni nu va ști! Mi-e dor de tinerețea mea trecută Atât de iute...parcă a fost ieri... Mi-e dor de frumusețea unei...
Ce n-aş fi dat să mai trăiască mama, Să-i spun pentru o clipă ce mă doare, Şi să-i arat din sufletul meu rana, Nevindecată încă, în lumea călătoare. Şi tata ne-a lăsat plângând întruna, Cu greutăţi, necazuri şi vise spulberate, Din când în când ne mai ajută luna, Ca să scăpăm, odată, de griji şi de păcate. Cât n-aş fi dat ca mama să trăiască, Să-mi mângâie, din...
O viaţă ai muncit pământ Cu palme bătucite Răbdându-ţi zodia ca un sfânt În patimi infinite. Din primăvară la arat Mereu pe drum de ţară Şi cu sudoare botezat În fiecare vară, Ai fost şi ai rămas ţăran Trudind cu demnitate, Plătindu-ţi fiecare lan Cu propria sănătate. De câte ori, la hat venit, Cu lacrimă în mijă, Priveai la grâul încolţit Şi tu-ncolţit de grijă. Des încruntat, ai râs prea rar, Surpat sub greutate, Între acreală...
Nu-nchide uşa, mamă, să pot să vin acasă, Drumeţ pribeag prin lume şi printre amintiri, Mai este o speranţă, e ultima rămasă, Cea mai iubită vorbă şi prima-ntre rostiri. La fel ca şi mulţi alţii, eu sunt risipitorul, Mereu nemulţumitul mânat de întrebări Şi veşnic însetatul ce tulbură izvorul Pe care îl tot cureţi cu propriile-ţi răbdări. Când numeri anii, mamă, să-i numeri cu fereală, Să nu...
Mi-e dor de noi, bunico Mi-e dor de ce erai cândva Mi-e dor de o mângâiere, Mi-e dor de îmbrățișarea ta. Mi-e dor să te mai văd acasă Acolo unde m-ai crescut, Unde ai muncit o viață întreagă, Să te văd pe bancă stând. Mi-e dor de anii ce-au trecut, Ani în care m-ai crescut Mi-e dor de vechile întâmplări, Mi-e dor să fie iarăși ieri. Mi-e dor să-mi spui...
error: Continutul este protejat!