Versuri: Stefania Vasile Mi-amintesc, copilãria Cu ierni grele... Prin troian, Ne duceam toţi la bunica, La ea bine ne simţeam. Ne-aşeza, pe lângã sobã, Lua caierul, lânos, Şi aşa, cu dulce vorbã, Se punea, buna pe tors. Şi torcea... torcea, bunica, Din fuiorul alb de lânã, Lângã ea, torcea pisica, Pe cuptorul cald de humã. Şi torcea... biata bunicã, Torcea lânã, cu un fus, Iar când se termina, firul, Rãmânea cu gândul dus... "La ce te...
Bunica mea, la poarta ta am plîns Cu lacrimi dureroase și amare Căci într-o clipă viața ți s-a stins Fără să-ți dau sărut de împăcare Bunico drumul spre portiță, nu e drum E o batjocură nebună-n inimioară N-am dovedit să-mi iau nici rămas bun Să mă închin în fața ta, pîn-la plecare Bunica mea căsuța ta e groapă Și n-ai să poți revine înapoi Pe cît de tare n-aș...
Versuri: Adrian Păunescu Aceşti bătrâni, aceşti copii Ar fi, dar parcă nu ar fi, Sunt unii nord şi alţii sud Şi lacrima nu şi-o aud. Ca-ntr-un complot diavolesc, Părinţii dintre ei lipsesc, Îşi zic bunici, îşi zic nepoţi, Străinătatea strigă-n toţi. Aceşti copii, aceşti bătrâni Sunt zilierii tristei pâini, Fiorul dintre ei s-a dus Şi rudele, cu ei nici nu-s. Nişte copii în ţarc vulgar, Nişte bătrâni în bestiar, Furtună i-a adus aici, Nu-şi sunt...
Acasă înfloresc salcâmii Si poarta scârție-a pustiu În cuşca-n care lătrau câinii Doar vântul bate-n ceas târziu. Cărarea către poartă-aşteaptă Vreun pas s-o-nvie-n răsărit. Când luna din izvor se-adapă Văzduhul tace împietrit. N-am mai păşit demult prin curtea Ce mi-a păzit copilăria Si unde buna-mi înțeleaptă Mă învăța ce-i bucuria... Dar mi-am promis că-n vara asta Veni-voi să-mi salut ograda Să mai deschid din nou fereastra Si să mă ningă iar livada.... Versuri: Zâna Azamfiricăi Foto:...
Stă mama întristată la fereastră și ochii săi rămân pierduți în zare, în barbă-noadă lacrimile-amare, cu gândul la înstrăinarea noastră. E zi de Paști, dar casa e pustie, iar ea, bătrână și de toți uitată, ne simte-n inimă ca altădată – în preajma ei izvor de apă vie. Trec nopțile și somnul nu-i mai vine, iar gândurile strâmbe o doboară, căci se înteabă, (oare-a câta oară?): cum de-am ajuns zălog...
error: Continutul este protejat!