Autor: Andreea Văduva - Auzi fel și fel de inși, Văitându-se prin jurnale, Că stau în case, închiși, Ce părere ai, matale? - Apăi..., omenirea asta, Mămăliga n-o mai mușcă, De-aia, când vine năpasta, Sunt precum leii în cușcă. Prin baruri și cafenele, Sunt obișnuiți să stea, Îmbuibați cu toate cele, De-aia se jelesc așa. Au lumină, au căldură, Cum îi spuneți? Internet, Au, și ce băga în gură, Poate și nițel bănet... Noi...
Autor: Andreea Văduva Ce simplu se trăia odinioară, Iar oamenii păreau mai fericiți, Le ajungeau o mână de secară, Și n-alergau buimaci, după arginți. Se odihneau pe patul lor din paie, Și se hrăneau din blida lor de lut, Înghesuiți... cu toții, -ntr-o odaie, Bunici, părinți și pruncul nou-născut. Duminica mergeau, pioși, la slujbă, Afar' de bunul, cu perciunii lui suri, C-avea de făurit, din lemn, o cujbă... De, ceaunul...
Autor: Andreea Văduva Mama voastră de lichele! Lacrimile țării mele, Spală Dunărea, Carpații, Si voi furați ca turbatii. Neajunsul ne usucă, Bătrânii ne sunt pe ducă, Și voi vă plimbați burtica, Prin Maldive, Costa Rocă... Chiar nu vă este rușine, Să mâncați mâncăruri fine, Din banii noștri, munciti? Mama voastră de pârliți! Eu vă-ntreb numai atât: Oare nu vă stă în gât, Trufa, caviarul, midia, Când e foame-n România? Știți cum este să trăiți, Cu cinci lei...
Autor: Andreea Văduva Mă cheamă pământul, băiete, Mă cheamă și mi-s singurea, Iar boala mă soarbe cu sete, Sub crucea greoaie mă vrea. Pășesc prin odăi, fără vlagă, Târând după mine baston, Copile... mi-s tare oloagă, Ai ști dac-ai da telefon... Cu urlet duc pâinea la gură, Și apa mi-o beau tremurând, Nimica nu-i prin bătătură, Doar Mișu se-aude lătrând. Când aveam în trup putere, Munceam curtea, 2 țărani, Orătănii, flori, nuci,...
Autor: Andreea Văduva - Șterge-ți lacrima, măicuță, Și mă iartă! Că mă duc, Din curtea cu potecuță, Straie faine să-ți aduc... - Fericirea nu stă-n straie, În fustă sau în nădrag, Fericirea-i că-n odaie, Pășești tu, copile drag... - Am să îți aduc merinde, Să-ți umpli masa, cămara, La noi, pita, scump se vinde, De-aia, mamă, îmi las țara... - Poți să îmi aduci cu sacii, Poți s-aduci mai mult de-atât... Pentru lux lași...
Autor: Andreea Văduva Pe ulița din sat, Doar moartea se mai plimbă, Căci junii au plecat, Să-nvețe-o altă limbă. Odăile-s pustii, Rar vezi un moș, o babă, Printre perdele gri, La Domnul cum se roagă. Pâlpâie-o lumânare, Pe-al geamului pervaz, Doar rugăciuni amare, Și lacrimi pe obraz... Prispa se înconvoaie... Nu mai vezi niciun pled. Nepoții cu mamaie, Pe trepte nu mai șed. Acum au telefoane, Ce sunt alea... povești? Cresc apăsând butoane, Iar ea? Așteptând vești. Jelind, clopotul bate, Răsună-n...
Autor: Andreea Văduva Ți-am pus deoparte, mămucă, Niște roșii, ceapă, ouă, Cozonac proaspăt cu nucă, Bidoane de borș, vreo două. Căci unde stai dumitale, Serviți cauciuc - zis caș, Vă-mbuibați cu chimicale, Ce dacă-l numiți "oraș"? Roșia n-are gust, aromă, Cartofu-i mai mult stricat, Vânăta este diformă, Orezu-i plastificat... Căpșuna n-are dulceață, Pepenele n-are miez... Tot ceea ce ai în față, Este sănătos? Nu crez'! La fasole fierbi trei ore, Pâine iei cu mucegai, Ierburile-s inodore, Iar carnea abia...
Autor: Andreea Văduva Bătrânețile m-apasă, Ca un bolovan pe piept, În pământ mi-aș face casă, Dar nu-i vrerea Celui Drept. Viața asta mi-e urâtă, Nu mai am pe nimenea, Singură și amărâtă, Cine apa să mi-o dea? Feciorul și-a luat nevastă, S-a luat după fusta ei, Ambii mă numesc năpastă, Eu le zic tot "puii mei..." Când i-aveam pe lângă mine, Îi hrăneam din mâna mea, După ce n-am mai fost bine, Unul, altul mă...
Versuri: Andreea Văduva Zilnic, mirosind a moarte, Mâini fragile, ochi ridați, Lacrimi și singurătate, De copii, nepoți uitați. Ei ne sunt bătrânii țării, Prin cătune, părăsiți... Amar e gustul mâncării, Pentru ei, orfani-părinți. Nu au bani de farmacie, Chiar dacă bolile-i ard, Oful lor cine să-l știe? Sprijiniți de vechiul gard, Tot așteaptă, și așteaptă, Plini de dor, o fiică, un fiu, Iar privirile-și îndreaptă, Spre ulița cu iz pustiu... "Numai bătrân să nu fi!", Îi auzi,...
Versuri: Andreea Văduva Într-o casă din chirpici, Își duc zilele rămase, Gârboviți, niște bunici, Îmbrăcați în haine roase. Au pe masă două blide, Și-un colț de pâine uscat, Poarta nu se mai deschide, Parcă Domnul i-a uitat. Copii-i numesc povară, Că-s bătrâni și nu mai pot, I-au sunat joi, într-o seară, Era prin... 2008. De-atunci, liniște deplină, Parcă totu-i fără ton, Doi bătrâni cu fața plină, Înc-așteaptă telefon... În soba ce stă să cadă, Flacăra mai mult...
error: Conținutul este protejat și nu se poate copia!