"Dacă vreodată vezi că nu-s, (Că nu se știe niciodată...) Am spus tot ce-am avut de spus, Atunci când am fost ascultată. O să găsești un scaun gol Așa cum toți părinții lasă... Eu mi-am ieșit de mult din rol; Acum... e rândul tău de-ți pasă! De mai ai timp să-ți amintești Că-n trecere ești pe aici, Te rog, să nu te mai grăbești... Să cauți lucrurile mici. În ele am...
Cu grija si blândețea lor, Pe care nimeni n-o s-o aibă, Pe viată, le ramân dator! Timpul și-l măsurau, în treabă. Căci din puțin făceau, mai mult! (Nu aruncau tot, pe nevoi) De multe ori umblau desculț'... Că au prins vreme de razboi. Lor, casa le era doar casă... Nici pomeneală... De vacanțe! Aveau mereu ceva pe masă. Ce adunau? Numai speranțe. Cu doua maini, munceau cât zece! Fără sa țina cont...
Când vara...a venit, La voi îmi este gândul; Mereu v-am sfătuit, Acum...vă este rândul. De mă vedeți mai tristă Sau poate-ngândurată, Inima mea...rezistă. Nu e deloc schimbată! De nu...vă mai aud Să nu va întristați! E bine că...vă văd. Voi să rămâneți frați! De merg mai aplecată Sau poate șchiopătez, Mintea...îmi e curată... Eu tot v-apreciez! De ceasul se oprește, Să nu vă fie teamă... Chiar și atunci când pleacă, Mama, rămâne mamă! Versuri: Angelica Grosu
Mi-e dor de tine, mamă, chiar de a ta căsuță Și de țolicul aspru ce-l așezai la ușă! De serile târzii în care povesteam... Doar în fotografii acum doar te mai am. Atâția ani la rând tot singură ai stat, Iar greul cel din urmă pe brațe l-ai purtat. Ai îndurat povara, ce sigur te-a călit, La nimenea din sat, tu nu te-ai ,,spovedit". Mi-e dor de...
Să nu uiți copile de unde-ai plecat, Drumul tău prin lume, rău te-a mai schimbat! Aripi ți-au crescut, parcă tot mai lungi... Peste tot în lume, vrei ca să ajungi. Să nu uiți copile de măicuța ta, Ce... De multe ori, te mai alinta. Nici de brațul ei, ce te-a legănat... Și cu ușurința, mereu te-a cărat. Să nu uiți copile, nici de tatăl tău... De a fost...
Aș fi vrut să merg la mama, Pârtie, din nou să-i fac... Însă, a plecat sărmana. Satul e...tot mai sărac! Pe rând au plecat vecinii, Casele sunt părăsite, Uneori, mai stau străinii. Doar de ei, mai sunt păzite! Peste tot, pe la ferestre... Luminițe...se aprind; Roșii, violet, albastre... Care, nu mă mai surprind. Numai la casuța noastră, Geamuri reci...și ruginite, Cu obloane ferecate... Și de timp, parcă-s cernite. Aș fi vrut să merg la mama, Să...
Poate-am zâmbit, când sufletul mi-a plâns.. Și-am strâns câte ceva, când n-am avut de-ajuns. Doar voi mi-ați fost averea, lumina dimineții, Doar voi mi-ați dat puterea și bucuria vieții! N-am cunoscut alintul si am păstrat o taină, Am știut ce-i cuvântul și-am îmbrăcat o haină. Nu am înstrăinat nici dorul, nici durerea... Și-am chibzuit cu grijă puținul, mângâierea. Eu n-am avut în viață, decât un singur drum; ...și...
Buna mea, era de treabă, Mulți astăzi de ea mă-ntreabă! Avea totdeauna șagă... Și-mi era atât de dragă! Torcea, toată ziulica... Și cu ea...torcea pisica. Apoi, depăna pe fus... Firul vieții mult prea nins. Mi-aducea mereu în poală, Mere! Le luam la școală! Zahăr cubic și iubire. (O frumoasă amintire!) Trecuse print-un razboi, Avea mersul, mai greoi. Se mai și înădușea... Și adeseori, tușea. Îsi păstrase frumusețea Sufletului. (si tristețea) Și acum mi-aduc aminte Cum ne-aduna, să ne-alinte. Dar,...
M-aș întoarce chiar și mâine la căsuța părintească, Însă din păcate, Doamne, n-are cin' să mă primească! Lucrurile neatinse...doar de noapte-s numărate, Toate planurile-s ninse...Nimic nu mai este, frate! A-nceput să se dărâme prispa ce ne-a așteptat... Nimic nu ne mai rămâne, din ce ei, au așezat! Doar o umbră...(ce din ramă, uneori a tresărit) Și privirea mamei care, mereu bine ne-a dorit. M-aș întoarce-acolo unde, mi-a...
error: Continutul este protejat !!!