Versuri: Casian Balabasciuc Nu-nchide uşa, mamă, să pot să vin acasă,
Drumeţ pribeag prin lume şi printre amintiri,
Mai este o speranţă, e ultima rămasă,
Cea mai iubită vorbă şi prima-ntre rostiri. La fel ca şi mulţi alţii, eu sunt risipitorul,
Mereu nemulţumitul mânat de întrebări
Şi veşnic însetatul ce tulbură izvorul
Pe care îl tot cureţi cu propriile-ţi răbdări. Când numeri anii, mamă, să-i numeri cu...
