Versuri: Casian Balabasciuc "Chiar dacă-i veche şi sărmană, Chiar dacă nu ar fi frumoasă, E locul meu, de pus la rană, Căruia pot să-i spun "acasă". Chiar dacă-i simplă şi umilă Fără podoabe lucitoare, Îmi este dragă şi utilă Şi are locul ei sub soare. Încă înseamnă pentru mine Tot ce trăiesc şi tot ce sânt, Chiar de mi-e greu, aici mi-e bine Că-i loc de leagăn şi mormânt. E zestrea ce-au...
Versuri: Casian Balabasciuc Nu-nchide uşa, mamă, să pot să vin acasă, Drumeţ pribeag prin lume şi printre amintiri, Mai este o speranţă, e ultima rămasă, Cea mai iubită vorbă şi prima-ntre rostiri. La fel ca şi mulţi alţii, eu sunt risipitorul, Mereu nemulţumitul mânat de întrebări Şi veşnic însetatul ce tulbură izvorul Pe care îl tot cureţi cu propriile-ţi răbdări. Când numeri anii, mamă, să-i numeri cu...
Versuri: Casian Balabasciuc Nu se făcuse ziuă încă Dar ea îşi părăsi odaia Pierzâdu-se în noapte-adâncă În mână c-un bagaj mamaia, O bătrânică anonimă, Purtând pe cap două broboade, Peste nădejdea ce-o animă Să vândă-n târg vreo două roade. Doi-trei ridichi şi o salată, O legătură de verdeaţă, Pentru vreo patru lei, să poată Să-şi ia pastila pentru viaţă. Îi este de folos câştigul, Chiar de e mic, fără valoare, Şi pentru el îndură...
Autor: Casian Balabasciuc Căsuţa ta ştii că te-aşteaptă, Cum ai lăsat-o, răbdătoare, Păstrând parfumul de cicoare, De lapte prins şi pâine coaptă. Odăi curate, răcoroase, Îmbie tihna să se-aştearnă, Din tuci, coleaşa se răstoarnă. Şi, ah, cât de plăcut miroase. Cu scăpărări de bucurie Îţi vine sufletul aproape În el o lume îţi încape Şi o bucată de vecie. Ţi-e dor de-ţi cântă din izvoare Cu proaspăt glas zvon de pădure, Te-ntrebi cât poate...
Versuri: Casian Balabasciuc Doar într-o margine de sat, Însingurat loc şi ades Pustiu şi fără interes, Mai poţi găsi ce a uitat Poporul nostru frământat De patimile ce-i dau ghes. E casă veche, într-o rână, Cu podul parcă ciuruit Şi draniţe ce-au putrezit Pe ştirba streaşină bătrână Cândva tocmită de o mână De meşter bun şi iscusit. O uşă veşnic încuiată Adastă vremurile scundă Şi strâmb încearcă să ascundă În dosul ei ce-a fost odată, Lângă...
Versuri: Casian Balabasciuc Pe-un deal era o casă-n rână, De-un leat cu România Mare În care locuia, bătrână, O cunoscută vrăjitoare. Se pricepea baba la multe Avea şi fel de fel de leacuri, Cu-aşa preocupări oculte Şi moştenite peste veacuri. Ştia cum să azvârle bobii, Ori apa-n doniţă să-nchege, Cărbuni să stingă-n gura sobei Şi cununiile să lege. Se pricepea şi să ghicească, Citea destinul dintr-o carte, Lua fete mari să-şi întâlnească Ursitul chiar aflat...
error: Conținutul este protejat și nu se poate copia!