Autor: Casian Balabasciuc "A fost o vreme când în sate
Erau zicale din bătrâni,
Ogoarele la timp arate,
Iar câinii toţi aveau stăpâni. Ştia tot omul de ruşine,
Ce e frumos, ce e păcat.
Învăţăturile creştine
Se respectau cu-adevărat. Puţine straie, dar curate,
Aveau românii de-mbrăcat,
Modeste, simple, dar purtate
Cu măreţie de-mpărat. Şi fetele erau frumoase,
Pe feţe arătau bujori,
Şi se sfiiau când, ruşinoase,
Primeau de la vreun june flori. Flăcăii se-ntreceau în glasuri
Să...
Versuri: Casian Balabasciuc Doar într-o margine de sat,
Însingurat loc şi ades
Pustiu şi fără interes,
Mai poţi găsi ce a uitat
Poporul nostru frământat
De patimile ce-i dau ghes. E casă veche, într-o rână,
Cu podul parcă ciuruit
Şi draniţe ce-au putrezit
Pe ştirba streaşină bătrână
Cândva tocmită de o mână
De meşter bun şi iscusit. O uşă veşnic încuiată
Adastă vremurile scundă
Şi strâmb încearcă să ascundă
În dosul ei ce-a fost odată,
Lângă...
Versuri: Casian Balabasciuc O viaţă ai muncit pământ
Cu palme bătucite
Răbdându-ţi zodia ca un sfânt
În patimi infinite. Din primăvară la arat
Mereu pe drum de ţară
Şi cu sudoare botezat
În fiecare vară, Ai fost şi ai rămas ţăran
Trudind cu demnitate,
Plătindu-ţi fiecare lan
Cu propria sănătate. De câte ori, la hat venit,
Cu lacrimă în mijă,
Priveai la grâul încolţit
Şi tu-ncolţit de grijă. Des încruntat, ai râs prea rar,
Surpat sub...
Autor: Casian Balabasciuc Căsuţa ta ştii că te-aşteaptă,
Cum ai lăsat-o, răbdătoare,
Păstrând parfumul de cicoare,
De lapte prins şi pâine coaptă. Odăi curate, răcoroase,
Îmbie tihna să se-aştearnă,
Din tuci, coleaşa se răstoarnă.
Şi, ah, cât de plăcut miroase. Cu scăpărări de bucurie
Îţi vine sufletul aproape
În el o lume îţi încape
Şi o bucată de vecie. Ţi-e dor de-ţi cântă din izvoare
Cu proaspăt glas zvon de pădure,
Te-ntrebi cât poate...
Versuri: Casian Balabasciuc Pe-un deal era o casă-n rână,
De-un leat cu România Mare
În care locuia, bătrână,
O cunoscută vrăjitoare. Se pricepea baba la multe
Avea şi fel de fel de leacuri,
Cu-aşa preocupări oculte
Şi moştenite peste veacuri. Ştia cum să azvârle bobii,
Ori apa-n doniţă să-nchege,
Cărbuni să stingă-n gura sobei
Şi cununiile să lege. Se pricepea şi să ghicească,
Citea destinul dintr-o carte,
Lua fete mari să-şi întâlnească
Ursitul chiar aflat...
Versuri: Casian Balabasciuc Nu se făcuse ziuă încă
Dar ea îşi părăsi odaia
Pierzâdu-se în noapte-adâncă
În mână c-un bagaj mamaia, O bătrânică anonimă,
Purtând pe cap două broboade,
Peste nădejdea ce-o animă
Să vândă-n târg vreo două roade. Doi-trei ridichi şi o salată,
O legătură de verdeaţă,
Pentru vreo patru lei, să poată
Să-şi ia pastila pentru viaţă. Îi este de folos câştigul,
Chiar de e mic, fără valoare,
Şi pentru el îndură...
