Autor: Casian Balabasciuc "A fost o vreme când în sate Erau zicale din bătrâni, Ogoarele la timp arate, Iar câinii toţi aveau stăpâni. Ştia tot omul de ruşine, Ce e frumos, ce e păcat. Învăţăturile creştine Se respectau cu-adevărat. Puţine straie, dar curate, Aveau românii de-mbrăcat, Modeste, simple, dar purtate Cu măreţie de-mpărat. Şi fetele erau frumoase, Pe feţe arătau bujori, Şi se sfiiau când, ruşinoase, Primeau de la vreun june flori. Flăcăii se-ntreceau în glasuri Să...
Versuri: Casian Balabasciuc Doar într-o margine de sat, Însingurat loc şi ades Pustiu şi fără interes, Mai poţi găsi ce a uitat Poporul nostru frământat De patimile ce-i dau ghes. E casă veche, într-o rână, Cu podul parcă ciuruit Şi draniţe ce-au putrezit Pe ştirba streaşină bătrână Cândva tocmită de o mână De meşter bun şi iscusit. O uşă veşnic încuiată Adastă vremurile scundă Şi strâmb încearcă să ascundă În dosul ei ce-a fost odată, Lângă...
Versuri: Casian Balabasciuc O viaţă ai muncit pământ Cu palme bătucite Răbdându-ţi zodia ca un sfânt În patimi infinite. Din primăvară la arat Mereu pe drum de ţară Şi cu sudoare botezat În fiecare vară, Ai fost şi ai rămas ţăran Trudind cu demnitate, Plătindu-ţi fiecare lan Cu propria sănătate. De câte ori, la hat venit, Cu lacrimă în mijă, Priveai la grâul încolţit Şi tu-ncolţit de grijă. Des încruntat, ai râs prea rar, Surpat sub...
Autor: Casian Balabasciuc Căsuţa ta ştii că te-aşteaptă, Cum ai lăsat-o, răbdătoare, Păstrând parfumul de cicoare, De lapte prins şi pâine coaptă. Odăi curate, răcoroase, Îmbie tihna să se-aştearnă, Din tuci, coleaşa se răstoarnă. Şi, ah, cât de plăcut miroase. Cu scăpărări de bucurie Îţi vine sufletul aproape În el o lume îţi încape Şi o bucată de vecie. Ţi-e dor de-ţi cântă din izvoare Cu proaspăt glas zvon de pădure, Te-ntrebi cât poate...
Versuri: Casian Balabasciuc Pe-un deal era o casă-n rână, De-un leat cu România Mare În care locuia, bătrână, O cunoscută vrăjitoare. Se pricepea baba la multe Avea şi fel de fel de leacuri, Cu-aşa preocupări oculte Şi moştenite peste veacuri. Ştia cum să azvârle bobii, Ori apa-n doniţă să-nchege, Cărbuni să stingă-n gura sobei Şi cununiile să lege. Se pricepea şi să ghicească, Citea destinul dintr-o carte, Lua fete mari să-şi întâlnească Ursitul chiar aflat...
Versuri: Casian Balabasciuc Nu se făcuse ziuă încă Dar ea îşi părăsi odaia Pierzâdu-se în noapte-adâncă În mână c-un bagaj mamaia, O bătrânică anonimă, Purtând pe cap două broboade, Peste nădejdea ce-o animă Să vândă-n târg vreo două roade. Doi-trei ridichi şi o salată, O legătură de verdeaţă, Pentru vreo patru lei, să poată Să-şi ia pastila pentru viaţă. Îi este de folos câştigul, Chiar de e mic, fără valoare, Şi pentru el îndură...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!