Versuri: Casian Balabasciuc "Chiar dacă-i veche şi sărmană,
Chiar dacă nu ar fi frumoasă,
E locul meu, de pus la rană,
Căruia pot să-i spun "acasă". Chiar dacă-i simplă şi umilă
Fără podoabe lucitoare,
Îmi este dragă şi utilă
Şi are locul ei sub soare. Încă înseamnă pentru mine
Tot ce trăiesc şi tot ce sânt,
Chiar de mi-e greu, aici mi-e bine
Că-i loc de leagăn şi mormânt. E zestrea ce-au...
Versuri: Casian Balabasciuc Nu-nchide uşa, mamă, să pot să vin acasă,
Drumeţ pribeag prin lume şi printre amintiri,
Mai este o speranţă, e ultima rămasă,
Cea mai iubită vorbă şi prima-ntre rostiri. La fel ca şi mulţi alţii, eu sunt risipitorul,
Mereu nemulţumitul mânat de întrebări
Şi veşnic însetatul ce tulbură izvorul
Pe care îl tot cureţi cu propriile-ţi răbdări. Când numeri anii, mamă, să-i numeri cu...
Versuri: Casian Balabasciuc Nu se făcuse ziuă încă
Dar ea îşi părăsi odaia
Pierzâdu-se în noapte-adâncă
În mână c-un bagaj mamaia, O bătrânică anonimă,
Purtând pe cap două broboade,
Peste nădejdea ce-o animă
Să vândă-n târg vreo două roade. Doi-trei ridichi şi o salată,
O legătură de verdeaţă,
Pentru vreo patru lei, să poată
Să-şi ia pastila pentru viaţă. Îi este de folos câştigul,
Chiar de e mic, fără valoare,
Şi pentru el îndură...
Autor: Casian Balabasciuc Căsuţa ta ştii că te-aşteaptă,
Cum ai lăsat-o, răbdătoare,
Păstrând parfumul de cicoare,
De lapte prins şi pâine coaptă. Odăi curate, răcoroase,
Îmbie tihna să se-aştearnă,
Din tuci, coleaşa se răstoarnă.
Şi, ah, cât de plăcut miroase. Cu scăpărări de bucurie
Îţi vine sufletul aproape
În el o lume îţi încape
Şi o bucată de vecie. Ţi-e dor de-ţi cântă din izvoare
Cu proaspăt glas zvon de pădure,
Te-ntrebi cât poate...
Versuri: Casian Balabasciuc Doar într-o margine de sat,
Însingurat loc şi ades
Pustiu şi fără interes,
Mai poţi găsi ce a uitat
Poporul nostru frământat
De patimile ce-i dau ghes. E casă veche, într-o rână,
Cu podul parcă ciuruit
Şi draniţe ce-au putrezit
Pe ştirba streaşină bătrână
Cândva tocmită de o mână
De meşter bun şi iscusit. O uşă veşnic încuiată
Adastă vremurile scundă
Şi strâmb încearcă să ascundă
În dosul ei ce-a fost odată,
Lângă...
Versuri: Casian Balabasciuc Pe-un deal era o casă-n rână,
De-un leat cu România Mare
În care locuia, bătrână,
O cunoscută vrăjitoare. Se pricepea baba la multe
Avea şi fel de fel de leacuri,
Cu-aşa preocupări oculte
Şi moştenite peste veacuri. Ştia cum să azvârle bobii,
Ori apa-n doniţă să-nchege,
Cărbuni să stingă-n gura sobei
Şi cununiile să lege. Se pricepea şi să ghicească,
Citea destinul dintr-o carte,
Lua fete mari să-şi întâlnească
Ursitul chiar aflat...
