Versuri: Casian Balabasciuc Nu-nchide uşa, mamă, să pot să vin acasă, Drumeţ pribeag prin lume şi printre amintiri, Mai este o speranţă, e ultima rămasă, Cea mai iubită vorbă şi prima-ntre rostiri. La fel ca şi mulţi alţii, eu sunt risipitorul, Mereu nemulţumitul mânat de întrebări Şi veşnic însetatul ce tulbură izvorul Pe care îl tot cureţi cu propriile-ţi răbdări. Când numeri anii, mamă, să-i numeri cu...
Autor: Casian Balabasciuc Căsuţa ta ştii că te-aşteaptă, Cum ai lăsat-o, răbdătoare, Păstrând parfumul de cicoare, De lapte prins şi pâine coaptă. Odăi curate, răcoroase, Îmbie tihna să se-aştearnă, Din tuci, coleaşa se răstoarnă. Şi, ah, cât de plăcut miroase. Cu scăpărări de bucurie Îţi vine sufletul aproape În el o lume îţi încape Şi o bucată de vecie. Ţi-e dor de-ţi cântă din izvoare Cu proaspăt glas zvon de pădure, Te-ntrebi cât poate...
Versuri: Casian Balabasciuc "Chiar dacă-i veche şi sărmană, Chiar dacă nu ar fi frumoasă, E locul meu, de pus la rană, Căruia pot să-i spun "acasă". Chiar dacă-i simplă şi umilă Fără podoabe lucitoare, Îmi este dragă şi utilă Şi are locul ei sub soare. Încă înseamnă pentru mine Tot ce trăiesc şi tot ce sânt, Chiar de mi-e greu, aici mi-e bine Că-i loc de leagăn şi mormânt. E zestrea ce-au...
Versuri: Casian Balabasciuc O viaţă ai muncit pământ Cu palme bătucite Răbdându-ţi zodia ca un sfânt În patimi infinite. Din primăvară la arat Mereu pe drum de ţară Şi cu sudoare botezat În fiecare vară, Ai fost şi ai rămas ţăran Trudind cu demnitate, Plătindu-ţi fiecare lan Cu propria sănătate. De câte ori, la hat venit, Cu lacrimă în mijă, Priveai la grâul încolţit Şi tu-ncolţit de grijă. Des încruntat, ai râs prea rar, Surpat sub...
Autor: Casian Balabasciuc Bunica mea ştia să ţeasă Şi cânepă topea la râu, Făcea poclăzi din lâna toarsă, Iţari, cămeşi, surtuc şi brâu. Bunica mea ştia să coacă, La râşniţă făcea mălai. Şi desfăca porumb la clacă, Să fie-n casă, pentru trai. Bunica mea ştia să pună La fum costiţă şi cârnaţi. În pod, lângă slănina bună, Pe grindă stăteau atârnaţi. Ştia bunica să-mpletească, Opinci din piele îşi făcea, Ştia viţeii cum să-i crească Şi-n...
Autor: Casian Balabasciuc "A fost o vreme când în sate Erau zicale din bătrâni, Ogoarele la timp arate, Iar câinii toţi aveau stăpâni. Ştia tot omul de ruşine, Ce e frumos, ce e păcat. Învăţăturile creştine Se respectau cu-adevărat. Puţine straie, dar curate, Aveau românii de-mbrăcat, Modeste, simple, dar purtate Cu măreţie de-mpărat. Şi fetele erau frumoase, Pe feţe arătau bujori, Şi se sfiiau când, ruşinoase, Primeau de la vreun june flori. Flăcăii se-ntreceau în glasuri Să...
error: Conținutul este protejat și nu se poate copia!