Versuri: Casian Balabasciuc Nu se făcuse ziuă încă Dar ea îşi părăsi odaia Pierzâdu-se în noapte-adâncă În mână c-un bagaj mamaia, O bătrânică anonimă, Purtând pe cap două broboade, Peste nădejdea ce-o animă Să vândă-n târg vreo două roade. Doi-trei ridichi şi o salată, O legătură de verdeaţă, Pentru vreo patru lei, să poată Să-şi ia pastila pentru viaţă. Îi este de folos câştigul, Chiar de e mic, fără valoare, Şi pentru el îndură...
Autor: Casian Balabasciuc Bunica mea ştia să ţeasă Şi cânepă topea la râu, Făcea poclăzi din lâna toarsă, Iţari, cămeşi, surtuc şi brâu. Bunica mea ştia să coacă, La râşniţă făcea mălai. Şi desfăca porumb la clacă, Să fie-n casă, pentru trai. Bunica mea ştia să pună La fum costiţă şi cârnaţi. În pod, lângă slănina bună, Pe grindă stăteau atârnaţi. Ştia bunica să-mpletească, Opinci din piele îşi făcea, Ştia viţeii cum să-i crească Şi-n...
Versuri: Casian Balabasciuc Pe-un deal era o casă-n rână, De-un leat cu România Mare În care locuia, bătrână, O cunoscută vrăjitoare. Se pricepea baba la multe Avea şi fel de fel de leacuri, Cu-aşa preocupări oculte Şi moştenite peste veacuri. Ştia cum să azvârle bobii, Ori apa-n doniţă să-nchege, Cărbuni să stingă-n gura sobei Şi cununiile să lege. Se pricepea şi să ghicească, Citea destinul dintr-o carte, Lua fete mari să-şi întâlnească Ursitul chiar aflat...
Versuri: Casian Balabasciuc "Chiar dacă-i veche şi sărmană, Chiar dacă nu ar fi frumoasă, E locul meu, de pus la rană, Căruia pot să-i spun "acasă". Chiar dacă-i simplă şi umilă Fără podoabe lucitoare, Îmi este dragă şi utilă Şi are locul ei sub soare. Încă înseamnă pentru mine Tot ce trăiesc şi tot ce sânt, Chiar de mi-e greu, aici mi-e bine Că-i loc de leagăn şi mormânt. E zestrea ce-au...
Versuri: Casian Balabasciuc Nu-nchide uşa, mamă, să pot să vin acasă, Drumeţ pribeag prin lume şi printre amintiri, Mai este o speranţă, e ultima rămasă, Cea mai iubită vorbă şi prima-ntre rostiri. La fel ca şi mulţi alţii, eu sunt risipitorul, Mereu nemulţumitul mânat de întrebări Şi veşnic însetatul ce tulbură izvorul Pe care îl tot cureţi cu propriile-ţi răbdări. Când numeri anii, mamă, să-i numeri cu...
Autor: Casian Balabasciuc "A fost o vreme când în sate Erau zicale din bătrâni, Ogoarele la timp arate, Iar câinii toţi aveau stăpâni. Ştia tot omul de ruşine, Ce e frumos, ce e păcat. Învăţăturile creştine Se respectau cu-adevărat. Puţine straie, dar curate, Aveau românii de-mbrăcat, Modeste, simple, dar purtate Cu măreţie de-mpărat. Şi fetele erau frumoase, Pe feţe arătau bujori, Şi se sfiiau când, ruşinoase, Primeau de la vreun june flori. Flăcăii se-ntreceau în glasuri Să...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!