Cu ochii în soare, cu fețele trase, Prin geamuri crăpate lumină strecoară Sărmanele, tristele, vechile case Își macină veacul în mijloc de țară... Cu prispe lăsate, cu brâiele șterse Și treptele arse de doruri în floare, Culeg asfințitul din zile alese Și-adună balade cu iz de cicoare. Cu frunți necăjite, brăzdate de riduri, Sorb lacrimi de ploaie obrajii de lut, Iar varul...
Prin colbul aspru de la țară, Nu trec căruțe, scârțâind... Mai rar miros de fân se-nalță, Doar câini se mai aud, lătrând. Tot mai puțină lume parcă Își dă binețe la răscruci. Și tot mai multe porți legate, Și mai puțini bătrâni cu nuci... Fântâni cu visele secate Își poartă cumpăna pe umeri... Și-ascund: cuvinte, doruri, soapte, Acolo, în adâncuri tulburi... Un sat intreg, cu lume buna Și-a pus zăbrele în ferești. Și...
La câți ciorapi a împletit în veacul ei, La câte noduri a legat până în zori, Ar fi înconjurat pământul, de-ar fi vrut, Cu firul cel de lână... de trei ori! La câte flori frumoase a țesut Și le-a sădit cu drag prin lăicere, Ar fi făcut din ele drum bătut De-ar fi voit s-ajungă pân’ la stele... La câte horboțele-a croșetat, Cu acul cel din lemn, în...
Pe-o prispă veche am copilărit Și-am desenat pereții cu cărbune... Bunica mea tăcea și-i văruia Iar eu pictam din nou cu vreun tăciune. Băteam în ușă foarte apăsat, Apoi mă ascundeam sub prispa mare. Se prefăcea că, vai, s-a speriat Și mă chema blajină la mâncare. Zburdam prin troscot vara când ploua Și adunam tot glodul în sandale... Cu șalul ei cel vechi mă învelea Și-n ochii ei era atâta...
error: Continutul este protejat !!!