Versuri: Diana Sava Daranuța Pe-o prispă veche am copilărit Și-am desenat pereții cu cărbune... Bunica mea tăcea și-i văruia Iar eu pictam din nou cu vreun tăciune. Băteam în ușă foarte apăsat, Apoi mă ascundeam sub prispa mare. Se prefăcea că, vai, s-a speriat Și mă chema blajină la mâncare. Zburdam prin troscot vara când ploua Și adunam tot glodul în sandale... Cu șalul ei cel vechi mă învelea Și-n ochii...
Versuri: Diana Sava Daranuța Un vânt îndrăgostit de tescovină Se plimbă șugubăț pe ulicioare, Și florilor le spune, din grădină, Despre licorile ascunse prin butoaie. Iar pomii ruginiți îl tot ascultă, Când spune basme blândelor crăițe, Aplaudând cu frunze scena mută, În care dânsul le sărută pe gurițe. În palide și galbene petale, Se-arată soarele de toamnă îmbrăcat Și ca un gentilom, pășind agale, Îmbrățișează zbuciumul din sat. În pragul unei case...
Versuri: Diana Sava Daranuța Gerul ne-ndemna la joacă într-o lume albă-dalbă, Desenând povești la geamuri, ne chema șiret afară, Dar în ziua ceea sfântă, mai uitam de ghidușii, Așteptam de-un an minunea, noi, o ceată de copii... Ne-mbrăcam în mare grabă, încălțam ciorapi din lână, Învățasem și colindul în mai mult de-o săptămână. Și găteam câte o traistă, ce părea că fund nu are, Să n-avem pe...
Versuri: Diana Sava Daranuța În ochii iernii au rămas la fel Bătrânii cei cu suflet de copii. Bunică ea și el acum bunel, Fetița cea de ieri și-un băiețel Cu tâmple albe, astăzi, argintii... Și îi tot cheamă iarna pe la porți Cu fulgii ei pufoși, de catifea, Și-i numără, să vadă dacă-s toți, Copiii de-atunci, ce astăzi au nepoți, La săniuș să vină după ea... Și nu-nțelege iarna, de...
Autor: Diana Sava Daranuța La câți ciorapi a împletit în veacul ei, La câte noduri a legat până în zori, Ar fi înconjurat pământul, de-ar fi vrut, Cu firul cel de lână... de trei ori! La câte flori frumoase a țesut Și le-a sădit cu drag prin lăicere, Ar fi făcut din ele drum bătut De-ar fi voit s-ajungă pân’ la stele... La câte horboțele-a croșetat, Cu acul cel...
Versuri: Diana Sava Daranuța Eu, câteodată, mă visez în Rai... Într-o ogradă liniștită și cuminte, Unde buneii semănau mălai, Semințe de bostani pentru plăcinte... La colțul casei flori de liliac Aruncă-n mine ploaie de petale... Și se așază sufletu-mi pe prag, În casa cea din lut, călcat cu paie... Bujorii în grădină înfloresc, Și crinii și frumoasele narcise. E-un singur anotimp dumnezeiesc În visul cu ferestrele deschise. Și mă-nconjoară fluturii zglobii, Iar eu...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!