Autor: Diana Sava Daranuța La câți ciorapi a împletit în veacul ei,
La câte noduri a legat până în zori,
Ar fi înconjurat pământul, de-ar fi vrut,
Cu firul cel de lână... de trei ori! La câte flori frumoase a țesut
Și le-a sădit cu drag prin lăicere,
Ar fi făcut din ele drum bătut
De-ar fi voit s-ajungă pân’ la stele... La câte horboțele-a croșetat,
Cu acul cel...
Autor: Diana Sava Daranuța Prin colbul aspru de la țară,
Nu trec căruțe, scârțâind...
Mai rar miros de fân se-nalță,
Doar câini se mai aud, lătrând. Tot mai puțină lume parcă
Își dă binețe la răscruci.
Și tot mai multe porți legate,
Și mai puțini bătrâni cu nuci... Fântâni cu visele secate
Își poartă cumpăna pe umeri...
Și-ascund: cuvinte, doruri, soapte,
Acolo, în adâncuri tulburi... Un sat intreg, cu lume buna
Și-a pus...
Versuri: Diana Sava Daranuța În țara cu bătrânii singuratici,
Doar iarna nu întârzie să vină...
Cu degete plăpânde de zăpadă,
Le cerne-n plete dalba ei lumină. Și-i strânge pe la geamuri înghețate,
Cerșind priviri smerite în tăcere,
Neprihăniți, bătrânii la ferestre
Se bucură de-a iernii mângâiere... Atât de albi la suflet și la tâmple,
Că-n ochii lor a-mbătrânit Crăciunul...
Pe fețele brăzdate de-anotimpuri,
O lacrimă mai vine cu...
Versuri: Diana Sava Daranuța Un vânt îndrăgostit de tescovină
Se plimbă șugubăț pe ulicioare,
Și florilor le spune, din grădină,
Despre licorile ascunse prin butoaie. Iar pomii ruginiți îl tot ascultă,
Când spune basme blândelor crăițe,
Aplaudând cu frunze scena mută,
În care dânsul le sărută pe gurițe. În palide și galbene petale,
Se-arată soarele de toamnă îmbrăcat
Și ca un gentilom, pășind agale,
Îmbrățișează zbuciumul din sat. În pragul unei case...
Versuri: Diana Sava Daranuța Pe-o prispă veche am copilărit
Și-am desenat pereții cu cărbune...
Bunica mea tăcea și-i văruia
Iar eu pictam din nou cu vreun tăciune. Băteam în ușă foarte apăsat,
Apoi mă ascundeam sub prispa mare.
Se prefăcea că, vai, s-a speriat
Și mă chema blajină la mâncare. Zburdam prin troscot vara când ploua
Și adunam tot glodul în sandale...
Cu șalul ei cel vechi mă învelea
Și-n ochii...
Cum să nu vină oare peste noi
Necaz și molimă – "divină comedie",
Când ne-am semnat sentința spre infern,
Spunând că bătrânețea-i – maladie? Și-n timp ce-nnebuniți de disperări,
Tot stăruim în rugăciuni, să fie bine,
Bătrânii îi uităm și-i renegăm,
Iar ei în liniște ne-așteaptă și... coc pâine... Cât de puțin ne-a trebuit ca să aflăm
Noi înșine din ce suntem făcuți...
Că-i e rușine soarelui de noi
Și...
Versuri: Diana Sava Daranuța Eu, câteodată, mă visez în Rai...
Într-o ogradă liniștită și cuminte,
Unde buneii semănau mălai,
Semințe de bostani pentru plăcinte... La colțul casei flori de liliac
Aruncă-n mine ploaie de petale...
Și se așază sufletu-mi pe prag,
În casa cea din lut, călcat cu paie... Bujorii în grădină înfloresc,
Și crinii și frumoasele narcise.
E-un singur anotimp dumnezeiesc
În visul cu ferestrele deschise. Și mă-nconjoară fluturii zglobii,
Iar eu...
