Versuri: Diana Sava Daranuța Gerul ne-ndemna la joacă într-o lume albă-dalbă, Desenând povești la geamuri, ne chema șiret afară, Dar în ziua ceea sfântă, mai uitam de ghidușii, Așteptam de-un an minunea, noi, o ceată de copii... Ne-mbrăcam în mare grabă, încălțam ciorapi din lână, Învățasem și colindul în mai mult de-o săptămână. Și găteam câte o traistă, ce părea că fund nu are, Să n-avem pe...
Versuri: Diana Sava Daranuța În țara cu bătrânii singuratici, Doar iarna nu întârzie să vină... Cu degete plăpânde de zăpadă, Le cerne-n plete dalba ei lumină. Și-i strânge pe la geamuri înghețate, Cerșind priviri smerite în tăcere, Neprihăniți, bătrânii la ferestre Se bucură de-a iernii mângâiere... Atât de albi la suflet și la tâmple, Că-n ochii lor a-mbătrânit Crăciunul... Pe fețele brăzdate de-anotimpuri, O lacrimă mai vine cu...
Versuri: Diana Sava Daranuța La câți ciorapi a împletit în veacul ei, La câte noduri a legat până în zori, Ar fi înconjurat pământul, de-ar fi vrut, Cu firul cel de lână... de trei ori! La câte flori frumoase a țesut Și le-a sădit cu drag prin lăicere, Ar fi făcut din ele drum bătut De-ar fi voit s-ajungă pân’ la stele... La câte horboțele-a croșetat, Cu acul cel...
Versuri: Diana Sava Daranuța Cu ochii în soare, cu fețele trase, Prin geamuri crăpate lumină strecoară Sărmanele, tristele, vechile case Își macină veacul în mijloc de țară... Cu prispe lăsate, cu brâiele șterse Și treptele arse de doruri în floare, Culeg asfințitul din zile alese Și-adună balade cu iz de cicoare. Cu frunți necăjite, brăzdate de riduri, Sorb lacrimi de ploaie obrajii...
Versuri: Diana Sava Daranuța Prin colbul aspru de la țară, Nu trec căruțe, scârțâind... Mai rar miros de fân se-nalță, Doar câini se mai aud, lătrând. Tot mai puțină lume parcă Își dă binețe la răscruci. Și tot mai multe porți legate, Și mai puțini bătrâni cu nuci... Fântâni cu visele secate Își poartă cumpăna pe umeri... Și-ascund: cuvinte, doruri, soapte, Acolo, în adâncuri tulburi... Un sat intreg, cu lume buna Și-a pus...
Versuri: Diana Sava Daranuța Un vânt îndrăgostit de tescovină Se plimbă șugubăț pe ulicioare, Și florilor le spune, din grădină, Despre licorile ascunse prin butoaie. Iar pomii ruginiți îl tot ascultă, Când spune basme blândelor crăițe, Aplaudând cu frunze scena mută, În care dânsul le sărută pe gurițe. În palide și galbene petale, Se-arată soarele de toamnă îmbrăcat Și ca un gentilom, pășind agale, Îmbrățișează zbuciumul din sat. În pragul unei case...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!