Autor: Elena Bîrchi Căruntu Prin odăi se-adună gânduri, ce dormiseră sub grinzi,
Omule oricât ți-ar da, casa mamei să n-o vinzi!
Căci prea multe într-o viață, truda zilei și poveri,
Liniștea rămasă-n urmă-i, a plecat cu ce-a fost ieri. Ia privește-adânc în suflet, vezi de seamănă cumva,
Cu acel ce-ți da blândețe, cum avea măicuța ta
Poți să cauți cât cuprinde, lumea-n lungul ei...
Autor: Elena Bîrchi Căruntu Vreo doi pași și alții zece, numa-n deal voi poposi
Că prea s-a lungit și-l urcă gândul meu în orice zi
Ia, mai jos, mai pierd-o vreme, la căsuța sorei mele,
Mai bătrână-i și beteagă, rupe-n vatră trei surcele. Și mai trece din durere și dăm timpul înapoi,
Parcă lumea asta-i surdă și n-aude ce...
Autor: Elena Bîrchi Căruntu Sub broboada înnodată tâmpla mamii-abia tresare
Când din vatră sar scântei și-apoi, câte-una moare
Suspinând prin spuza caldă ale focului măsele,
Dincolo spre Carul Mare, au mai răsărit cinci stele Și se oglindesc în geamuri, presărate cu omăt,
Anul ăsta și-a dat duhul amintirea mea cu tot
Se gândea cu ochii țintă pe fereastra-ntunecată,
Așteptând să vină zorii peste ulița-nghețată La vecini e zarvă...
Autor: Elena Căruntu Un scăunel cu trei picioare, mai râde câteodată strâmb,
La clopotul rămas stingher, în vârful unui ram de dud
Pe gardul prăbușit în curte, se-nghesuiesc patru ulcele
Și plânge vântul supărat, când se izbește printre ele. Demult, pe scăunel stătea, o bunicuță când mulgea
Și fredona o doină veche, cu amintiri din vremea sa
Ce bucurie, ce frumos, se răsfrângea pe chipul său,
Nu...
Autor: Elena Căruntu Să bei din palma unei mame, izvorul dragostei mereu
Să calci ușor pe urma-i Sfântă, căci vede-n ceruri, Dumnezeu,
De nu măsori cu vadra minții, potoapele atâtor lacrimi
Și nu cunoști în profunzime, cum plânge sufletu-i de patimi. E-n fiecare fir de iarbă, descântecul Dumnezeiesc,
Și-n orice mădular din tine, un gram din osul părintesc
Ce grijă și căldură poartă, cât mai respiră...
Autor: Elena Căruntu Copiii mei, vă las puține, că nici nu pot să zic: vă las!
N-am nicio palmă de pământ, decât ce l-am strivit sub pas,
Și n-am odăi să vă primesc nici bătătura nu-i a mea,
Dar am, da am un suflet cald și inima pe toți vă vrea. Agoniseala mea de-o viață, veți număra-o pe-ndelete,
C-am biruit potrivnicia și n-am avut...
Autor: Elena Căruntu Rezemată-n palma vremii, stă căsuța mai să cadă,
E doar liniște, chiar multă, nu e nimeni prin ogradă
Un bătrân uitat de soartă, calcă rar în ciomăgel,
Tremură ca frunza-n vânt, numai oasele-s de el. Un pisic zbârlit și negru, picotește în cerdac,
Dincolo, trei ciori pe-o tufă, cât-o mie zarvă fac
Și atâtea gânduri rup din puținul trup de om,
Că și nopțile-i...
Autor: Elena Căruntu Pe aceiași uliță și bancă, doinește-o amintire dragă,
Iar jugul gândurilor noastre, tot lângă vatră vor să tragă
Că nu e loc să ispitească încât să uiți-al cui ai fost
Ți-e rădăcina smulsă-n zece și tot în satul tău ai rost. Acolo unde se întâlnesc bunicii cu vecini și neamuri,
Să depene pe fusul serii, trăiri și trudă pe sub ramuri
Și cade-o...
Autor: Elena Căruntu Doar atât cât palmele, pot cuprinde-n rugăciune,
Doar atât iei omule, când te duci din astă lume
Și bat cuiele prin scânduri să nu-ți plece oasele,
Spune-atunci, din tot ce strângi cum mai tragi foloasele? Când bat clopote și cheamă poate n-ai terminat treaba,
Și te-nchini doar la nevoie, când de greu tremură barba
Ai gustat dulcele vieții, grâul gliei, vin din...
Autor: Elena Căruntu Venea prin soarele amiezii, ducând o traistă mare-n spate
Gemea încet de neputință și repeta: nu se mai poate!
Să port povara asta grea și nimeni mâna nu mi-ar da
O Domnul meu, ce-mi ești deasupră, să fie după Voia Ta! Și se așează pentru-o clipă, privind cu jind la trecători,
-Ce lume, ce veșminte au și prin oraș, numai culori
Căsuța...
