Versuri: Elena Căruntu Avea buna șorț cârpit și papucii de la fete, Băsmăluță neagră-n colțuri și mijlocu-ncins cu bete Rochia, veche și purtată, până când o petecea, Avea buna mâini crăpate, însă suflet bun avea. Și smulgea de zor prin holdă, fiecare buruiană N-ar fi stat degeaba-n curte, nu punea geană pe geană, Până fiecare lucru, era pus în rânduială Nu s-a plâns că nu mai...
Autor: Elena Căruntu Un scăunel cu trei picioare, mai râde câteodată strâmb, La clopotul rămas stingher, în vârful unui ram de dud Pe gardul prăbușit în curte, se-nghesuiesc patru ulcele Și plânge vântul supărat, când se izbește printre ele. Demult, pe scăunel stătea, o bunicuță când mulgea Și fredona o doină veche, cu amintiri din vremea sa Ce bucurie, ce frumos, se răsfrângea pe chipul său, Nu...
Versuri: Elena Căruntu Un fus e-nțepenit în furcă și caerul e numai praf, Pe-un colț uitat de policioară, sunt ziare, îngălbenite, vraf Vreo două bluze, pe-un scaun și un sertar cu cărți de joc, Par smulse dintr-o altă lume, aici se pare nu au loc. Luleaua, se-odihnește-n tindă, lângă măsuța cea rotundă, Un ceas de buzunar și-a spart, a vieții, ultimă secundă Și parcă intră cu...
Versuri: Elena Căruntu Când vă ajunge depărtarea și v-o strivi-al vieții jug, Veniți copii, veniți acasă și-om îngropa-o pe sub plug Că mi-au rămas vreo trei fărâme, din zilele de-altădată, Și veți găsi porțile rupte și ușa casei încuiată. Pe cărăruia spre fântână, vor crește munți de bălării, Iar din pereți, va sări zgura, că nimeni nu-i a-i vărui Când pe străini vi-i faceți frați și...
Versuri: Elena Căruntu Când vezi că nu mai iese fum și-i hornul casei aplecat, Aprinde mamei lumânare, că-n alte lumi s-a strămutat Și intră-n casă fără teamă, deschide larg uși și ferestre, Că poate-i urma ei rămasă și amintirea ei mai este. Să faci în pragu-i rugăciune, pe la icoane busuiocul, Că nimeni, nimeni, niciodată, nu-i va mai umple mamei locul Și-n taina odăiței ei,...
Autor: Elena Căruntu Venea din când în când, cu două mere-n sân, Călca anevoios, atentă la picioare Zâmbea cu îngăduință și chipul ei bătrân, Se lumina de drag, nici nu spunea ce-o doare. Cu glasul tremurând, ne povestea de toate, Vecinii unde-s duși și câte sunt prin sat Era în ochii săi, atâta bunătate Căci pare că-i aici! Bunica n-a plecat! A fost și va rămâne prin vremuri...
Autor: Elena Bîrchi Căruntu Sub broboada înnodată tâmpla mamii-abia tresare Când din vatră sar scântei și-apoi, câte-una moare Suspinând prin spuza caldă ale focului măsele, Dincolo spre Carul Mare, au mai răsărit cinci stele Și se oglindesc în geamuri, presărate cu omăt, Anul ăsta și-a dat duhul amintirea mea cu tot Se gândea cu ochii țintă pe fereastra-ntunecată, Așteptând să vină zorii peste ulița-nghețată La vecini e zarvă...
Autor: Elena Căruntu Rezemată-n palma vremii, stă căsuța mai să cadă, E doar liniște, chiar multă, nu e nimeni prin ogradă Un bătrân uitat de soartă, calcă rar în ciomăgel, Tremură ca frunza-n vânt, numai oasele-s de el. Un pisic zbârlit și negru, picotește în cerdac, Dincolo, trei ciori pe-o tufă, cât-o mie zarvă fac Și atâtea gânduri rup din puținul trup de om, Că și nopțile-i...
Autor: Elena Căruntu Pe aceiași uliță și bancă, doinește-o amintire dragă, Iar jugul gândurilor noastre, tot lângă vatră vor să tragă Că nu e loc să ispitească încât să uiți-al cui ai fost Ți-e rădăcina smulsă-n zece și tot în satul tău ai rost. Acolo unde se întâlnesc bunicii cu vecini și neamuri, Să depene pe fusul serii, trăiri și trudă pe sub ramuri Și cade-o...
Versuri: Elena Caruntu Ne-ntoarcem, mai straini mai rataciti, la vatra Atunci cand trupul nostru, de munca-i aplecat Si plangem la hotare, nestiind ce ne-asteapta, La portile cazute, pe ulita din sat. In doua geamantane, cadouri pentru neamuri In altele-amintiri si haine si mancare, Privim la deal si vale, la frunzele pe ramuri, Nu s-au schimbat prea multe! Doar sufletul ne doare. Si iata! Casa noastra! Micuta, varuita, Cu-albastru si...
error: Conținutul este protejat și nu se poate copia!