Priviți la ei cum dorul îi usucă, Cum viața li se scutură ca florile târzii, De umbra bătrâneții, și de muncă Și de deacum încolo ogrăzile pustii... Priviți cum înălbesc cu fiecare toamnă Sub lampa pâlpâind ca firul vieții lor, Cum își agonisesc puteri ca să mai poată Să ne trimită iarăși prin poștă câte-un dor... Priviți cum se strecoară din ochii lor durerea Și cum îi înspăimântă...
Ne mai aștept-acasă un tată-mbătrânit Ce prinsa-l dorul astăzi și trist și obosit, Pe-aceeași prispă veche, același colț din lut, Parcă ar sta de veghe... atât de trist și mut... Și parcă-ar spune jalnic: Veniți! Veniți la tata! Să vă mai strâng în brațe, să vă mai văd odată... În ochi nu are lacrimi, dar plânsă i-i privirea, Și spune-atât de multe pe fața lui...
Te-ai dus măicuță, prea devreme Și m-ai lăsat să îți duc dorul... În urma ta - doar lacrimi grele Și-o poartă-închisă cu zăvorul... Mult prea de vreme te luase Destin sau soartă, ce o fi, Crudă cu toți și nemiloasă Te-a strâns făr-a te ofili... Tu mamă, mirosea-i a vară Și ochii tăi mai străluceau, Și sufletul ți-era vioară Din care cântece curgeau... Îți erau pașii iarbă verde Pe o cărare din...
Câteodată-n miez de noapte Se frământă gândul meu Și mă rog de sănătate, Și mă rog lui Dumnezeu Pentru-acei părinți ce-ndură Despărțire de copii, Și-n ce hal și-n ce măsură Doamne, numai tu le știi! Cum îi macină durerea, Cum o rabdă, cum o tac, Și cum lacrima amară Într-un zâmbet o prefac... Se trezesc cu doruri aspre Pe-a lor față încrețită Și adorm cu aceleași doruri Pe o frunte obosită... Și îndură...
Câteodată-n miez de noapte Se frământă gândul meu Și mă rog de sănătate, Și mă rog lui Dumnezeu Pentru-acei părinți ce-ndură Despărțire de copii, Și-n ce hal și-n ce măsură Doamne, numai tu le știi! Cum îi macină durerea, Cum o rabdă, cum o tac, Și cum lacrima amară Într-un zâmbet o prefac... Se trezesc cu doruri aspre Pe-a lor față încrețită Și adorm cu aceleași doruri Pe o frunte obosită... Și îndură...
error: Continutul este protejat !!!