Autor: Emilia Plugaru Nu mai sunt lângă ea nepoțeii... Afară iar viscolul geme, Stă singură-n casă bunica Și deapănă, deapănă gheme... Și uite Crăciunu-i aproape, Și nimeni nu-o sună, nu-i scrie, Au oare de toate, copiii? De unde bătrâna să știe... Din gheme de lână va face, Ciorapi va-mpleti la nepoți Și-n ei va-noda, cu răbdare, Un gând de iubire, de toți. O fi pe acolo, departe, Mai cald și ciorapi nu...
Versuri: Emilia Plugaru M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine, Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine... M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă, Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă... Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine... Dar în rest, la ce să vin? cine mă așteaptă, cine? Așa...
Versuri: Emilia Plugaru V-aţi dus demult prin lume Copii frumoşi, cuminţi, Luând cu voi tristeţea Şi dorul de părinţi. Şi visul spre o lume Mai blândă, mai frumoasă... Vă întrebaţi întruna: - Ce o mai fi pe-acasă? Ce face oare mama? Dar tata ce mai face? Cum o mai fi prin ţară? E linişte, e pace? Acasă... ce frumos, Ce minunat cuvânt. Acasă-i un meleag, Acasă-i un Pământ, Cu rod de miere dulce, Cu iz de primăvară. E...
Versuri: Emilia Plugaru Departe, sub pădure, E casa părintească, Acoperişul cade, Dar cine să-l oprească? De-acolo, dintre stele, Părinţii o privesc Şi-n casa lor cea dragă Pe nimeni nu zăresc. Ne-am risipit prin lume, Ne-am dus şi am uitat De casă, de strămoşi, De datini şi de sat. Şi se prefac părinţii, În păsări şi în nori... Ar vrea să înflorească, În curtea casei, flori... Şi ţipă păsări triste, Şi vin la casa noastră, Şi nici...
Versuri: Emilia Plugaru Stă în poartă maica, tot priveşte-în zare, Dor îi e să vadă, vie, vre-o suflare... Dar pustiu e drumul, ochiul oboseşte, Însă azi bătrâna, însistent priveşte... I s-au dus copiii, s-au înstrăinat, Nu-a rămas nici unul lângă ea în sat. A plecat şi Moşul sus, către o stea, Lângă el să fie cât de mult ar vrea... Doar căţelul Cuzea, nu o parăseşte, Unica fiinţă ce...
Versuri: Emilia Plugaru Îi mai văd cum stau în poartă De tristețe gârboviți... Două păsări făr-de aripi- Doi copii îmbătrâniți.. Ne zâmbeau cu ochii umezi Înainte de plecare: - Mai vorbim, ziceam în grabă, De-acu data viitoare... Aveam alte griji pe umeri, Le șopteam: Hai, rămas bun! Doi bătrâni ca două umbre Rămâneau privind spre drum. Nu-aveam timp să stăm la sfat, Nu-aveam timp să povestim: -Las, că poate altădată, E târziu și ne grăbim. Nu...
error: Conținutul este protejat și nu se poate copia!