Lasam parintii-n poarta cu-ntristarea
Si lacrimi ce pana pe piept le-ajung,
Luam drept calauza, departarea
Si frate bun suntem cu drumul lung. Ne ducem unde auzim din spuse
C-ar fi mai bine pentru-n trai mai bun,
Dar mii de greutati in cale-s puse,
Iar unele simtim cum ne rapun. Lasam copiii-n leaganele vietii
In grija celor care ne-au crescut,
Nici nu mai stim de anii tineretii
Si ne trezim ca...
Ne lăsăm părinții-n poartă,
Credem că-s nemuritori,
Și sperăm că ei ne-așteaptă
Până-n infinit în zori, Ne luăm avânt în lume
Înapoi nu mai privim,
Iar părinții devin nume
Ce cam rar le mai rostim. Invocăm mii de motive
Și-i sunăm mai rar, mai greu,
Mama când nu ne aude
Știe numai Dumnezeu Câte rugi la cer înalță,
Câte lacrimi ochii-i ard,
Tata nu se dă pe față,
Dar și-n sufletu-i e iad. Mai...
Odată, când eram copil,
Mă întrebam cum o fi, oare,
Prin ploi de soare să pășești
Când ești ca mama, așa, mare. Și mă gândeam cum e să poți
Să duci în spate zi lumină,
Să muncești noaptea pentru-ai tăi,
Ca tatăl meu, fără hodină? Și îmi doream atât de mult
Să fiu o clipă cum e mama,
Ca vântul, cum aleargă ea,
Pentru-ai ei...
Nu mă mai țin picioarele, măi, tată,
De cât te-am așteptat în poartă stând,
Demult nu mai sunt cel de altădată,
Dar eu te-aștept până-oi intra-n pământ. M-oi rezema de stâlpul porții noastre,
E tot acela unde tu stăteai
Și mă priveai venind din zări albastre
Și-orbit de lacrimi mă îmbrățișai. Acum s-au stins și zările cu tine,
Iar stâlpul porții, azi, e scorojit,
Dar tot mai ține mâinile...
Am adunat, măicuță, mai mulți bani în năframă,
Dar ți i-am dat toți ție, când îți făceai un rost,
Acum te-aștept pe prispă, că-i vară, toamnă, iarnă,
Fie și primăvară, fiind-c-atât mai pot. Munceam pe câmp desculță, nu-mi era frig sau foame,
Strângeam orice lăscaie să te fac mare domn,
Timpu-a trecut, măicuță, în păr am multe toamne
Și-acum te strâng în brațe în vise când...
Sa-ti respecti, copile, Mama,
Ea-i cea care te-a crescut,
I-a fost greu, tu nu-ti dai seama
Pana n-o sa ai tu prunc. Sa-ti respecti, copile, Mama,
Tu nu stii ce-a indurat
Cand o cuprindea greu teama
De cu zori pana-n 'nnoptat Pentru clipele cand raul
Peste tine-ncet venea,
Mama-i viata, pamant, cerul,
Nimeni nu mai e ca ea. Sa-ti respecti, copile, Mama,
chiar de ti-a gresit cumva
Ea si-a dat chiar si naframa
Sa...
Chiar n-o să mă mai supăr niciodată,
Măicuța mea, o vorbă de-i greși,
Căci viața ta mi-ai închinat-o toată
N-a contat c-a fost noapte sau doar zi. Chiar nu te-oi mai lăsa nicicând, măicuță,
Să mă aștepți cu ochii lăcrimând,
Tu când puteai veneai chiar și desculță
La mine când mă auzeai oftând. Chiar n-oi lăsa nicicând o mângâiere
Să-mi plece, mamă, de pe chipul tău,
Iar vorba mea...
Mi te-am gasit maicuta-n prag
Privirea-ti inota in lacrimi
Te-am strans la pieptu-mi cu mult drag
Si ti-am luat plansul de patimi. Cateva fire de argint
Ma asteptau pe a ta frunte
C-o mangaiere de alint
Le-am pus pe panga cele multe Si iar te-am sarutat cu drag,
Maicuta mea, icoana sfanta,
Cand nu te-oi mai gasi in prag
Stiu c-o sa am inima franta! M-ai petrecut, cand am plecat,
Si ai...
Oricât de tare e supărată mama
Și-oricât de mult i-ar fi greșit odorul,
În inimă i se ascunde teama
De-a nu fi trist, și o cuprinde dorul. Prin amintiri cu puiul ei aleargă,
Le numără, nicuna n-a uitat,
Plânge-ntr-un colț, nu vrea nimeni s-o vadă,
Nici pruncul ei, chiar dacă l-a iertat. Vorbește-n gând cu el, c-așa-i mai bine,
Și-nchipuie răspunsuri la-ntrebări,
Știe c-această lecție-i dă mâine
Înțelepciunea de-a-nvinge încercări. Sună...
Eu nu voi fi când tu vei fi departe,
Tu nu vei fi cu mine unde-oi fi,
Căci drumurile ni se închid în parte,
Părinții-ntâi și-apoi ai lor copii. Eu nu voi fi când tu vei fi ca mine,
Eu nu voi fi pe drumul care ești,
De unde-oi fi, te-oi presăra cu bine,
Copilul meu, sunt clipe ce-s firești. Eu nu voi fi când tu de...
