Versuri: Liliana Burac Avea bunica părul alb ca fulgii care-au nins-o-n vreme, Doi ochi ca două albăstrele ce scânteiau de bunătate, Părea desprinsă din icoane sau dintr-un basm cu Cosânzene Pe care ni-l spunea odată, când ne-adormea în miez de noapte! Era o mână de femeie, cu trup firav ca de copilă, Dar vrednică și înțeleaptă cum doar o sfântă poate fi, Iar sufletu-i atât de...
Versuri: Liliana Burac Cu cât are mai mulți copii, cu-atât o mamă-i mai frumoasă, Pe toți îi strânge-n jurul ei, pe toți i-adună la o masă, Veghează asupra lor mereu, pe toți totuna îi iubește, Iubirea sufletului ei cu fiecare prunc sporește. Le-așterne patul în odaie, le-aprinde focul în cămin, Și cu mânuța ei cea sfântă va lecui orice suspin, Îi apără cu semnul crucii, îi...
Versuri: Liliana Burac Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă, Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă... În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară, Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară. Abia intrată în ogradă cătai îndată la pruncuți, Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i că erau desculți, Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!