Versuri: Lucica Boltaşu Parcă mai ieri eram copil la mama, Fără de griji trăiam, cu bucurie, Timpu-a trecut și fără să-mi dau seama, Tot mai aproape sunt de veșnicie. Copil mă simt și-acum, când strigă mama, Când mângâie și curmă suferința, Căci nu găsesc balsam s-aline rana, Mai bun decât iubirea-i și credința. Chiar și atunci când depărtarea doare, Aleargă gândul mamei cu grăbire, Îmi dă putere, pace, consolare, Un colț...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!