Versuri: Maria Luca Undeva, într-o căsuță La o margine de sat Stă o biată bătrânică Suspinând neîncetat... Casa e acum pustie De când moșul ei s-a dus Pe al veșniciei drum Să-ntâlnească pe... Isus! Da, e-adevărat că are Un fecior ca un stejar Dar e dus departe-n lume Și îl vede așa rar... Iarna e acum în toi Și e frig și lemne n-are Mai suspină în năframă Și se duce la culcare... Noaptea s-a lăsat...
Versuri: Maria Luca Deși anii-au trecut și e părul albit Și sunt riduri pe frunte și e trupul slăbit Pentru noi nu conteză... suntem tot amândoi Și ni-e sufletul tânăr fără griji și nevoi... Am fost tineri cândva și pe drum a fost greu Căci furtuni ne-au lovit pe al vieții traseu A fost ceață și fum și-au fost spini ce-au rănit Dar eram împreună și mereu...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!