Versuri: Mariana Adascalitei În sătucul de pe vale, Liniştea-i apăsătoare Nu se-aude nici un câine, Fiincă soarele dogoare. Vântul nu se mai dezmiardă Nu mai mişcă nici un ram, Doar albinele aleargă Culeg miere pentru neam. Gâze, fluturi, buburuze, Toate s-au ascuns de soare. Dorm sub tufele de iarbă, Că e bine... şi-e răcoare. Dar cine-i prin colbul străzii Cine urcă lin cărarea, Se opreşte şi se-ntoarce Cu ochii străbate zarea. Urcă-ncet pe cărăruie, Rupe prune verzi...
Versuri: Mariana Adascalitei Nimeni nu ma crede, nimeni nu ma-ntreaba, De ce plang uscate, firele de iarba? De ce sta pe-o cruce scris numele mamei... Ce dureri ascund in causul palmei? Vantul, de ce-i slobod si ne ingradit? De ce-i palid cerul, catre asfintit? Roua, de ce-i rece... Timpul, de ce curge? Dorul greu, de mama, de ce ma ajunge? Pasarea, cand canta, de ce ma-nfioara... Cum ar fi...
Versuri: Mariana Adascalitei Or să mă-ntrebe ploile de tine Tătucă, ce mă fac și ce le spun? Că-n zi de primăvară și Lumină Tu ai plecat de-a pururi pe alt drum Or să mă-ntrebe țarna și izvorul Și fluierul cu care tu jeleai, Ce să le spun, că-n ziua Învierii Tu ai plecat cu Îngerii în Rai. Or să mă-ntrebe dealul tău și via Cărarea și pădurea și cu...
Versuri: Mariana Adascalitei M-au fascinat bătrânii întotdeauna, Dar, ce ştiiam copilă, uneori Când mă opreau pe uliţă anume Să îi ajut, sau, să le citesc scrisori! Aveau pe prispă, de înainte puse Lângă scrisoare, două-trei bomboane Sau nuci, sau prune… dacă era vară, Sau, toamna mere dulci sau alte poame! Şi cât citeam eu din scrisoare rânduri, Bătrâna şi bătrânul stăteau sfinţi Şi parcă chiar uitau cu tot de dânşii, Doar...
Versuri: Mariana Adăscăliței Iartă-mă, măicuţă, iartă-mă că azi, Să-ţi aduc o floare, n-am avut răgaz, Nici s-aprind să ardă, candela măcar, Mi-am irosit timpul, mamă, în zadar. De o vreme, parcă, toate-o iau la goană Nu mai avem vreme pentru suflet, mamă. Nu mai avem timpul pentru somn şi rugă, Doar o lumânare aprindem pe fugă. Prea multe probleme, prea multe nevoi, Nu mai ştim de suflet, nu mai...
Versuri: Mariana Adăscăliței Casă bătrână în satul bătrân, Grădină uitată sub ram de salcâm, Cărare rămasă fără de urme Pustie ți-e vatra și tu fără nume. Casă bătrână cu prispe crăpate Urme de palme de mama lăsate Și totuși miroase a cer și-a tămâie Privirea mea de dor se măngâie. Casă bătrână pustie și rece Cine de-acuma pragul ți-o trece Și focul în sobă cândva se v-aprinde? Sau, poate, copiii la...
Versuri: Mariana Adascalitei Când va ninge cerul peste tine… alb, Voi veni acasă satul meu cel drag Tu, să-mi lași cărare printre creste dalbe Și la geam așează… aprinse candelabre. Singură-i căsuța și-i neîncălzită, Nu mai amiroase a măr copt, pe plită Și nu e cărare până la fântână, Poarta-i zăvorâtă, tristețea-i stăpână. Arde numai, singur, tatăl meu de dor Nu mai poate merge până la izvor… Nu aduce apă,...
Versuri: Mariana Adascalitei Se mai aude când şi când lătratul Vreunui câine către asfinţit De pe cărări ce nu mai poartă nume Bătrânul trage poarta obosit. În zi de vară se uita la cer Şi dor i s-a făcut de-al său ogor, A prins curaj şi-a căutat toiagul Şi a pornit la deal încetişor… A luat şi traista veche din cuier Ce n-a mai fost de nimenea purtată, A pus...
Versuri: Mariana Adascalitei Întinde mâinile, măicuță, și lasă-mă să le sărut, Văd că-s crăpate ca pământul și arse-s ca un vas de lut, Iar ochii tăi sunt plini de lacrimi când la icoană te închini, Picioarele te dor, se vede, abia- abia de mai îngâni Cu vorba-ți caldă și blajină pricesne către Domnul Sfânt, Iar când te pierzi în rugăciune te-nalți și tu de la...
Versuri: Mariana Adascalitei Se-nserează-n satul meu, tată, plec, pe mâine Vezi că ți-am lăsat aici, ciorbă caldă, pâine Mâine când mă-ntorc te rog, nu mai plânge, tată Mai degrabă să m-aștepți pregătit la poartă. Mâine, tată, o să te duc să-ți mai vezi ogorul Știu că noaptea tu n-ai somn că te-ajunge dorul, Tu, doar pregătește iar coasa cea mai bună Să dăm jos iarba din deal...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!