Am şi uitat, a curs atâta vreme, Cum arăta pe chipul tău, blândeţea. Prin amintiri, de-aş răscoli, m-aş teme, Şi n-am să-mi iert dac-aş găsi tristeţea. Ai luat cu tine, mamă, neuitarea, Ca un înscris făcut sub legământ. Ramâne tot, când ne-a venit plecarea, Doar ea putea să-ncapă în mormânt. Azi vin aici... să mai aduc o floare Şi un regret, nechibzuinţei...
Mi-e dor de tine mamă, ca şi ţie. Departele ne-apas-acum pe toţi. Aici, pământul nu miroase-a glie Iar tu iţi plângi privirea către porti. Nu plânge, mamă, nu strivi tăcerea, Cu plânsul, depărtarea n-o scurtăm. Ne-ai învăţat de mici ce e durerea Şi cât de grea e crucea ce-o purtăm. Şi o purtăm, chiar dacă ne desparte, Spre ziua-n care vom fi...
La tine mama ma gandesc mereu De cate ori durerile m-apasa. In clipe de tristete si de greu Trimit un gand la tine, catre casa. Te vad in amintiri cum ne zambeai, Chiar si atunci in clipe de durere. Cu-o lacrima, furis ne mangaiai Cu sufletul... si sfanta lui tacere. As vrea sa pot in vise sa te tin. Ca tine mama... sa-mi rapun necazul. Sa cred doar in...
Primeste-mi, mama, azi, o rugaminte, Nu vreau decat iertarea ta... si-atat. Copil fiind, copil necopt la minte Si tulburat de dorul de parinte, A fost un timp cand, mama, te-am urat. Uram putinul... cat erai cu mine, Uram departele ce sta-'ntre noi, Si nu vedeam in gandul tau, de bine, Iubirea... care inca ne mai tine, Durerea ta, patrunsa de nevoi. Dar timpul a trecut... si astazi, mare, Cand soarta...
error: Continutul este protejat !!!