Am şi uitat, a curs atâta vreme,
Cum arăta pe chipul tău, blândeţea.
Prin amintiri, de-aş răscoli, m-aş teme,
Şi n-am să-mi iert dac-aş găsi tristeţea.
Ai luat cu tine, mamă, neuitarea,
Ca un înscris făcut sub legământ.
Ramâne tot, când ne-a venit plecarea,
Doar ea putea să-ncapă în mormânt.
Azi vin aici... să mai aduc o floare
Şi un regret, nechibzuinţei...
Mi-e dor de tine mamă, ca şi ţie.
Departele ne-apas-acum pe toţi.
Aici, pământul nu miroase-a glie
Iar tu iţi plângi privirea către porti.
Nu plânge, mamă, nu strivi tăcerea,
Cu plânsul, depărtarea n-o scurtăm.
Ne-ai învăţat de mici ce e durerea
Şi cât de grea e crucea ce-o purtăm.
Şi o purtăm, chiar dacă ne desparte,
Spre ziua-n care vom fi...
La tine mama ma gandesc mereu
De cate ori durerile m-apasa.
In clipe de tristete si de greu
Trimit un gand la tine, catre casa. Te vad in amintiri cum ne zambeai,
Chiar si atunci in clipe de durere.
Cu-o lacrima, furis ne mangaiai
Cu sufletul... si sfanta lui tacere. As vrea sa pot in vise sa te tin.
Ca tine mama... sa-mi rapun necazul.
Sa cred doar in...
Primeste-mi, mama, azi, o rugaminte,
Nu vreau decat iertarea ta... si-atat.
Copil fiind, copil necopt la minte
Si tulburat de dorul de parinte,
A fost un timp cand, mama, te-am urat. Uram putinul... cat erai cu mine,
Uram departele ce sta-'ntre noi,
Si nu vedeam in gandul tau, de bine,
Iubirea... care inca ne mai tine,
Durerea ta, patrunsa de nevoi. Dar timpul a trecut... si astazi, mare,
Cand soarta...
